Henriette Yvonne Stahl

H. Yvonne Stahl a fost scriitoarea adolescentei mele. Cateva ganduri despre romanele „Voica”, „Intre zi si noapte” si „Pontiful”.

Pe la 13 ani am descoperit-o pe Henriette Yvonne Stahl cu romanul „Între zi şi noapte„. M-a cucerit cu stilul ei atât de sincer şi de plăcut de a scrie şi am fost convinsă că a sădit o parte din personalitatea ei atât în devotata şi conservatoarea Ana Stavri cât şi în ciudata şi fascinanta dependentă de morfină. Pentru că îmi doream foarte mult să fiu actriţă de teatru m-am topit când am aflat că scriitoarea de origine franceză a fost actriţă la Teatrul Naţional (patru ani). Mi se părea că i-am simţit pasiunea şi aspiraţiile citind-o şi eram convinsă că ne asemănăm foarte mult.

Mi-o imaginam plimbându-se elegantă şi misterioasă prin Bucureştiul interbelic, stârnind pasiuni mortale, fumând cu port ţigaret şi certându-se aprig cu directorii Teatrului Naţional care refuzau să-i dea rolurile pe care şi le dorea.  Corneliu Moldovanu şi Ion Minulescu refuzau să o lase să joace. Primul îşi motiva hotărârea spunându-i că îşi va pierde talentul literar dacă va juca, cel de-al doilea se pare că o dorea dar nu pe scenă. Abia după ce recent am citit mai multe despre Henriette Yvonne Stahl am descoperit că sentimentul acela ciudat pe care l-am avut la 13 ani nu a fost tocmai degeaba. Scriitoarea se ocupase de pictură, de balet şi de teatru.  Fiecare dintre profesorii pe care i-a avut i-a cerut să se hotărască „pentru arta lui”, să nu se mai împartă în şapte zări şi să se dedice complet unui singur ţel. La o scară mult mai mică păţisem acelaşi lucru: profesoara de balet îmi reproşa că pierd prea mult timp cu teatrul, profesoara de pictură mă certa că nu exersez suficient şi o să-mi pierd talentul, profesorul de teatru mărea numărul de repetiţii săptămânale şi le suprapunea cu cele de la balet.

După ce la 22 de ani părinţii i-au trimis primul roman „Voica” (ţinut ascuns în sertar mai bine de doi ani), la ziarul „Dimineaţa”, Henriette Yvonne Stahl s-a simtit scriitoare. Până atunci simţise „pur şi simplu” nevoia de a scrie. Nu se gândise la cititori. Abia când Mihail Sadoveanu a vizitat-o, curios să o întâlnească pe adolescenta care îndrăznise să scrie un roman social, a simţit că e „scriitoare”.

Romanul „Voica” e excelent prin puterea observaţiei. Scriitoarea şi-a petrecut verile la ţară alături de Voica şi Dumitru. Dumitru îi salvase viaţa tatălui lui Henriette Yvonne Stahl pe vremea războiului. Soţia acestuia se refugiase la ei acasă şi a prins drag de viitoarea scriitoare aşa că a invitat-o la ei la ţară. Henriette a observat „obiceiurile pământeşti” şi a „cunoscut cu adevărat viaţa ţăranilor”. Romanul a fost primit excelent de critici şi public şi nimănui nu i-a venit să creadă că aparţine unei autoare tinere şi „citadine”.

Revista Viaţa Românească scria că „autoarea a păstrat ţăranilor toată brutalitatea, tot egoismul nemeşteşugit al omului primitiv”:

Romanul acesta ţărănesc este o noutate (n.a. vorbim de 1924), în genul lui, prin lipsa de idealizare, prin lipsa de ponegrire, prin cruzimea cu care e redată sălbăticia ţăranului, alături cu înţelegerea ei, deci cu iertarea ei.”

Pontiful” te sufocă şi te oboseşte- atât de bolnăvicioasă şi de puternică este dragostea Anei Stavri pentru Ara Surenian, Marele Pontif, Vindecătorul. Povestea dintre cei doi este atât de intensă, discursul personajului principal atât de robit de pasiune încât îmi doresc tare mult ca Henriette Yvonne Stahl să nu fi avut un Ara Surenian al ei, să nu fi fost sclava unei astfel de iubiri şi să-şi fi scris romanul bazându-se pe experienţa unei apropiate. În plus, nu pot să cred că draga mea Henriette Yvonne Stahl a fost vreodată atât de obsedată de căsătorie pe cât se dovedeşte a fi Ana Stavri. Totuşi biografia scriitoarei se cam potriveşte cu cea a personajului prinicipal. Henriette Yvonne Stahl se căsătoreşte cu romancierul Petru Dumitriu, bărbat cu 24 de ani mai tânăr decât ea care continuă să o întreţină şi după ce vor divorţa (exact ca Filip, primul iubit al Anei Stavri).

Scriitoarea a trăit 84 de ani în ciuda torturii şi batjocurii îndurate în perioada comunistă.

Cronica scrisă şi pe Teacup.ro

2 thoughts on “Henriette Yvonne Stahl

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s