AC/DC- o cronica intarziata

Am întârziat atât cu postul ăsta pentru că încă mă simt mută :)) Nu-mi vine să scriu decât că „a fost bestiaaaaal” şi să vă povestesc cum ne îmbrăţişam toţi şi ne strigam unul altuia „nu-mi vine să creeeeeed!!!”

Aveam aşteptări mai mari de la formaţia Down. Nu a fost  vina lor că s-au auzit execrabil dar tot m-au plictisit. N-am înţeles de ce Anselmo a încheiat cu  „and she’s buying a stairway to heaven”. Vă rog lămuriţi-mă dacă voi aţi văzut legătura între solistul ex-Pantera, concertul AC/DC şi piesa Led Zeppelin. [ştiu că e posibil să-mi iau înjurături şi că vreo 6000 de oameni au venit special pentru Down la concert; îl respect pe Anselmo, la mine pur şi simplu nu a ajuns în ziua aia…şi mă şi amuză tentativele de atragere a simpatiei publicului vorbind despre iarbă].

Eram destul de stresată că Iris vor fi primiţi fără entuziasm datorită sonorizării sinistre dar publicul a fost cald şi a ignorat că băieţii se auzeau încet. Minculescu era emoţionat şi în formă. Mi-a plăcut că în afară de „Floare de Iris” playlistul nu a inclus balade. Mi-a părut rău că nu au cântat „Trenul fără naş” , ar fi mers la fix cu Locomotiva AC/DC. După primele piese parcă şi sunetul îşi revenise sau eram eu cuprinsă de euforia din jur. La „Pe ape”  isteria a fost maximă în zona noastră.

Gaşca noastră s-a lipit repede de grupurile din jur şi am strigat versurile din toţi rărunchii. În timp ce ţopăiam şi ţipam mă gândeam cât de mult mi-ar plăcea să citesc un reportaj bine scris despre săptămâna în care Iris s-au pregătit să deschidă cel mai important concert al anului; cât de bine ar fi fost ca un jurnalist să se ţină după ei la repetiţii, să le surprindă emoţiile şi entuziasmul…

De show-ul AC/DC parcă nu pot să vorbesc. A fost cel mai tare concert pe care l-am văzut vreodată. Eram  entuzismată şi simţeam adrenalina exact ca atunci când eşti în montagne russe şi te apropii de căderea cea mai mare. Locomotiva, clopotul, tunurile, Rosie cea mega dotată, suneeeetul şi mai ales energia lui Angus Young au fost incredibile.

În timpul piesei „The Jack” mă minunam cum de cameramanii găsesc cele mai frumoase fete din piaţă şi le pun pe ecran. Un tip din stânga mea nu s-a mai putut abţine şi a strigat agitat şi cu poftă: „Băi da cum de găsesc ăştia numai bunăciuni??!”. Nu ştiu cum le găseau…dar gagicile au făcut cinste clişeului cu România şi femeile frumoase.

Publicul a fost fenomenal în colţul nostru de mulţime. Oamenii erau atât de fericiţi şi de vioi şi de bestiali că nu aveai ce să le reproşezi. La alte concerte mari am mai văzut inşi plictisiţi, dezamăgiţi, cârcotaşi. La AC/DC toată lumea parcă era în priză şi Brian Johnson a spus pe bună dreptate „You know how to rock!”.

Organizarea a avut o singură problemă:300 de toalete la peste 50.000 de vezici pline cu bere.

În rest…I’ve been THUNDERSTRUCK!!!

De-abia aştept Sonisphere Festival şi sper ca trupele invitate să facă ceva frumos în memoria lui Ronnie James Dio.

9 thoughts on “AC/DC- o cronica intarziata

  1. Pingback: AC/DC- o cronica intarziata | Cuttingart News Blog

  2. Am auzit c-a fost mare nebunie (în sens negativ) când s-a auzit că vor cânta cei de la Iris în deschidere. Eu i-am văzut la Buzău, în campania electorală (câh), dar minunăţiile lor politicienii au ştiut totuşi să trateze cu respectul cuvenit muzica autentică. Am rămas mar-ca-tă. Din momentul ăla Minculescu a devenit de trecut pe lista oamenilor pe care îi admir. N-am ajuns la concert, provincia şi bugetul de elev spun totul😀

    P.S.1 Încântată de cunoştinţă.
    P.S.2 Cum mai stai cu actoria?🙂

    Apreciază

    • reactia publicului la intrarea Iris pe scena a fost atat de frumoasa incat m-am hotarat sa nu mai pun atat de mare pret pe opiniile exprimate online(pe metalhead si nu numai oamenii au fost intradevar impotriva acestei alegeri). La concert atmosfera a fost foarte foarte misto. Aseara la Rock pentru viata i-am spus lui Nelu Dumitrescu ca au fost foarte buni si ca au creat mult mai multa agitatie decat Down. Era asa de mandru:)

      P.S. Si eu incantata.
      P.P.S. cu actoria…ne-am indepartat; ne apropiem doar daca mai inregistrez vreo poveste sau poezie pentru copii.Tie insa iti doresc mega succes!

      Apreciază

    • si mie mi-ar fi placut.
      Pai la Ac/Dc am stat intre boxa din stanga si boxa centru (alea maaari), la vreo 8-10 randuri de gardul care separa sectoarele.
      La Rock pentru viata am ajuns in primul rand la Iris:) In rest ne-am invartit pe acolo, mai pe la mijloc.
      Poate ne vedem la Metallica, Megadeth…Sau la Folk You pe 15 cand sunt Iris😉

      Apreciază

  3. Si eu am fost la AC/DC. E practic imposibil de exprimat in cuvinte ce-a insemnat concertul ala pentru mine. Nu numai ca nu fusesem niciodata la un concert de o asemenea anvergura, dar amintirea primului sa fie de la AC/DC?
    A fost absolut magnific… Am ramas surprinsa placut de aproape tot, exceptand faptul ca ne-au pus sa ne mancam ciocolata la intrare (ca nu aveam voie inauntru!) si ca nu erau destule toalete!
    In rest numai de bine, de foarte BINE!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s