Maidanul cu Dragoste- G.M. Zamfirescu

Romanul lui G.M. Zamfirescu a reuşit să trezească în mine copilul aiurit care plângea dacă vecinii tăiau o găină, care se smiorcăia dacă zăpada întârzia să apară şi care visa cu ochii deschişi cât era ziua de lungă-  exact ca Puişor cel blestemat în glumă de Puica să plângă „pentru toţi mărăcinii pământului”.

„Mahalaua cu nume ruşinos” e plină de tot ce-i mai rău şi mai odios în fiinţa umană. Prin ochii lui Puişor simţi nedreptatea la cote uriaşe şi îndrăgeşti anumite personaje fără să-ţi pese de grotescul care le înconjoară. Te îndrăgosteşti de cuţitari, ţi-e milă de grecoaica sălbatică sau de biata Safta care se dăruieşte în stânga şi-n dreapta ca să obţină o slujbă mai bună pentru bărbat, ca să cumpere tăcerea altuia (…).

Marius Chivu a zis-o mult mai bine decât aş putea eu- „Maidanul cu dragoste este o tragică şi trivială epopee balcanică suburbană, ivită din confesiunea melancolică târzie a unui Peter Pan de mahala„.

Puişor e întradevăt un Peter Pan de mahala care suferă că nu e lăsat să mai fie copil. Instinctele sexuale îl frământă, carnea tânără a Fanei îl răscoleşte, dar sufletul îi tânjeşte după prietenia lor pură.  Ar vrea să o smotocească pe Fana şi şi-o imaginează mereu goală, „ca atunci la stăvilar” dar se înfurie când fata îl cheamă în casă când „nu e nimeni”. Veţi regăsi în Puişor(Năpăstorc, Iacov, Ciuf-Ciufulici) strigătul dureros al copilului care nu vrea să crească pentru că nu vrea să devină odios ca adulţii din jurul său:  „Nu vrem să fim oameni!”- răbufneşte eroul înainte să decidă că trebuie să fugă în lume.

Eroii din „Casa cu nebuni” sunt personaje fără speranţă care nu se feresc şi nu se tem de moarte pentru că nu au nimic de pierdut. Muncesc până cad jos prin ateliere şi fabrici („Fabrica, piciule, e ca o moară ce sfarâmă inimile„), beau până cad jos, se ocăresc şi sapă intrigi până obosesc, se bat şi se iubesc tot aşa. „Dragoste şi moarte, altceva nu există pe lume!” spune la un moment dat un romantic fost puşcăriaş. „Se iubeşte repede şi se moare uşor în mahala”(Marius Chivu)

Limbajul lui G.M. Zamfirscu este parcă mai colorat şi mai viu decât cel al lui Fănuş Neagu(pe care îl lăudam într-o altă cronică).

Pentru cei pasionaţi de mahalele bucureştene, de ceferişti, căruţaşi, sacagii, spălătorese, hamali, lăutari, cuţitari organizaţi în găşti cu semne distincte, bordeluri, vrăji, blesteme şi alte minunăţii, „Maidanul cu Dragoste” va fi o bună ocazie de teleportare.

Aş vrea să caut „Casa cu nebuni” („Casa lui Hagiu”) din „mahalaua cu nume ruşinos”- Şoseaua Basarab, „într-o casă mică, igrasioasă”, pe stânga fabrica de bere Luther, pe dreapta „o cârciumă, o fabrică de mezeluri, un depozit de cărbuni(…)”. Dacă se urca pe casă, Puişor avea „perspectiva haotică a triajului B.M., cu şiruri interminabile de vagoane încărcate cu lemne de foc”.

Din pacate casele de pe Şoseaua Basarab au fost în mare parte distruse de bombardamente. Aveţi vreo idee? Cum aş putea să identific măcar locul pe care a stat cândva o casă cu nebuni?

această cronică a apărut şi pe Teacup

Surse poze: rezistenta.net, etichete-bere si metropotam

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s