Folk you!- 15 iulie

Mâine fug pe Vf. Moldoveanu şi mi-am dat seama că nu v-am povestit de Folk You.

Aşadar joi  pe la nouă m-am întins pe plaja din Vama Veche. Nu mai călcasem pe acolo de la 1 mai. Nu era aglomerat şi pentru o vreme am regăsit atmosfera verilor trecute. M-a frapat destul de repede faptul că sigla „Folk You!” era mult mai mică decât în ceilalţi ani şi devenise accesoriu pentru „Mişcarea de Rezistenţă”. Abia apoi am văzut gardurile şi mi s-a părut prea mult.

Nu văd de ce trebuie să schimbăm ideea festivalului creat de Moţu Pittiş. Putem face N evenimente cu garduri, cu lumini, cu fum şi bategarzi; festivalul lui Moţu Pittiş era unul dechis, intim, cu oameni paşnici care nu aveau nevoie să fie păziţi.

N-am să uit niciodată cât de simplu şi prietenos a fost Folk You în 2006. Stăteam pe nisip, unii înveliţi în saci de dormit, alţii înfofoliţi cu spirtoase şi ascultam. Scena era mică, Moţu avea o măsuţă de plastic. Ne bucuram de muzică, de poezie, de nişte stări; nu de un spectacol.

(Sigur, eu sunt foarte fericită că au fost invitaţi şi Iris. Poate totuşi ar fi fost mai potrivit dacă ar fi cântat Iris, Celelalte Cuvinte, Compact, etc.  în ultima zi la un „after-folk”)

„Moţu Pittiş spunea în 2006, la a doua ediţie a festivalului, că Folk You! este întoarcerea la începuturi, la acele momente frumoase când lumea stătea pe plajă, un băiat sau o fată, cu o chitară se apuca să cânte, cu marea alături, cerul deasupra şi toată lumea se simţea bine.” sursa: Jurnalul

Amicul nostru Robert a fost singurul suficient de indignat încât să se ducă să ceară socoteală cuiva. Politicos l-a întrebat pe un bategrad dacă îl poate striga pe Marius Tucă. „Nu pot să fac aşa ceva” a venit repede răspunsul. Totuşi Marius Tucă a apărut şi i-a promis lui Robert că a doua zi vor dispărea. În mai puţin de o oră gardurile s-au evaporat. Mulţumim!

Mi-a plăcut mult de Mihai Boicu. Mai ales cu piesa „Accident” îţi dă fiori:

Alexandru Andrieş a fost ca o dimineaţă răcoroasă de vară în care  ieşi cu noaptea în cap la joacă. Cu râs molipsitor şi poftă de cântat, Andrieş ne-a spus poveşti.

Momentele video dedicate lui Florian Pittiş, creatorul festivalului Folk You! au fost, ca în fiecare an de când el nu mai este, emoţionante dar nu triste. De fiecare dată am simţit că plaja îi cântă lui Moţu şi îi mulţumeşte. (Au existat şi momente video dedicate Mădălinei Manole dar le-am găsit aproape înfricoşătoare aşa că nu pot să comentez pe tema asta).

După haioşeniile Adei Milea au urmat Pasărea Colibri şi a fost momentul să încercăm să ne apropiem de scenă pentru că urmau Iris. Colibri au fost primiţi impecabil de public. S-a cântat tare şi nu pot să nu remarc încă o dată că Mircea Baniciu a întinerit. De Mincu nu mai zic… Pe la 1:30 au intrat Irişii. Degeaba dăduseră gardurile la o parte. BGS-ul era tare pe poziţie şi îţi arunca priviri de gheaţă dacă te agitai mai abitir, ba chiar te invitau(politicos dar enervant de repetitiv): „Mai în spate, vă rog! Mai în spate!” Anul trecut, când Cristi susţinea al treilea concert de după operaţie, nu au existat astfel de manifestări. Eram lipiţi de scenă:) Acum erai supravegheat vigilent în primele rânduri;  în spatele scenei vamaioţii îşi goleau vezicile fără probleme după maşinile trupelor…

În timpul intro-ului cu „… bine aţi venit în lumea Iris” s-a auzit un glas bestial: „Valteeer!Valteer! Je t’ aime Valter”. Când Cristi a păşit hotărât spre microfon publicul a explodat. „Bună dimineaţa la Vama Veche! Haideţi”

De prestaţia Iris ce să vă spun fără să râdeţi de descrierile mele extatice? Cum să vă explic că Minculescu arată din ce în ce mai bine de la un concert la altul, că trupa are tot mai mult chef de cântat, că publicul vamaiot a fost parcă mai activ ca oricând? Cum să pun eu în cuvinte sentimentul ăsta ciudat: Iris sunt atât de în formă încât după (în curând) 12 ani de concerte, am emoţii aşa de mari încât nu pot să vorbesc cu ei ??

Pământul îl cuprind, Călătorul, Îngerii Goi, Baby, Eu şi cu tine, Casino, Somn Bizar, Lady in Black, Maxima, Pe ape, Strada Ta, Iris Aeterna şi Floare de Iris sunt piesele care au încins Vama Veche în noaptea de 15 spre 16 iulie.

Dacă Iris înregistrează cu aceeaşi poftă de viaţă cu care se prezintă în concerte eu zic că putem să ne aşteptăm la un album în forţă- aşa cum ni l-au promis pentru toamna asta.

„Mai am un singur dor” : să aud din nou „Valul ce se sparge de mal” într-un concert la mare.