Podragu- Vistea- Vf. Moldoveanu si marmota

Unde rămăsesem? Eram la Podragu şi dormeam buştean. Ziua 3 a fost dedicată Vârfului Moldoveanu.

La şapte am fost în picioare pentru că voiam să ajungem pe vârf înainte de prânz (altfel riscam să-l prindem înnorat). Am mâncat un ardei gras, nişte pateu şi un triunghi de brânză topită (bonus: în Real am găsit nişte pâinici numai bune de luat pe munte- cântăresc cât o pâine normală dar sunt subţiri şi compacte). Restul trupei a mâncat şi nişte tradiţională slană cu ceapă.

Am pus în doi rucsaci câte un baton de cereale şi unul de ciocolată,  pelerine de ploaie şi două conserve de ton; am umplut bidoanele cu apă (a fost o zi extrem de călduroasă, ni s-a terminat pe Viştea),  şi am pornit. Câţiva munteni sfătoşi  îşi beau cafeaua la cabana Podragu: „trei băieţi şi fata duce rucsacul? Păi e frumos?”-  Ce să fac?! Mă simt ciudat dacă nu am ceva în spate; un rucsac  mă echilibrează.

Din Şaua Podragului (2307 m) mergem pe curbă de nivel până în Şaua Orzănelei (2305 m).  Poteca e subţire şi ocoleşte vârfurile: Tărâţa(2414m), Corabia(2406m), Ucea Mare(2434m) şi Ucişoara(2418m).

Dupa vreo ora am făcut o pauză de ciocolată şi ne-am bucurat de peisaj. Eram destul de îmbufnată că de atâtea zile nu văzusem nici măcar o capră neagră. Anul trecut peretele de la refugiul Călţun era pliiin. Probabil acum se ascunseseră toate în zone mai puţin populate.

Jos de tot, totul era învăluit în nori şi ceaţă. Urcarea pe Viştea se arăta însă în toată splendoarea ei. Părea un balaur fioros cu care ştii că o să ai mult de furcă până o să-l dobori. Pe cât de greoaie şi de nesuferită părea panta, pe atât de rapid am ţopăit pe zeturile stâncoase. Simţeam că vârful e aproape şi nu mai ştiam ce-i oboseala (abia la coborâre genunchii şi gleznele parcă m-au certat că n-am făcut pauze mai dese).  Fiecare îşi cunoaşte cel mai bine ritmul. Eu mă ştiu că funcţionez la efort susţinut şi că pauzele prea lungi sau prea dese mă dau peste cap- de-asta am abordat urcarea destul de rapid. Dacă nu aş fi fost hidratată şi băgată în priză de batonul de ciocolată probabil aş fi văzut stele verzi şi aş fi avut ameţeli de la efort (s-a mai întâmplat)

Traseul devenea tot mai aglomerat pe măsură ce ne apropiam de Viştea(2527 m, al treilea vârf din România). Înaintea noastră i-am zărit pe bulgarii de la Podragu, tot cu tricouri galbene. Mi-a plăcut de ei pentru că deşi se vedea că nu sunt prea experimentaţi (după sacoşele pe care le duceau în mâini), înaintau zâmbind şi se bucurau de tot ce vedeau.

Ajunşi pe Viştea am băut urmele de apă pe care le mai aveam şi am pornit rânjind spre vârful Moldoveanu. Dacă aş fi fost profesoara de geografie, mi-aş fi dus elevii să vadă fiecare vârf despre care le-aş fi vorbit. Când eram copil nu realizam că numele şi cifrele pe care trebuia să le reţinem pentru lucrările de control, chiar erau locuri concrete, cu poteci, animale şi privelişti incredibile. Poate alţi copii reuşeau. Eu ştiu că uram geografia pentru că nu o înţelegeam. Istoria îmi spunea o poveste, geografia mă forţa să memorez. Dacă aş fi văzut locurile despre care profesorii ne vorbeau, aş fi avut o poveste personală despre fiecare grupă muntoasă din România.

moldoveanuDe pe Viştea ajungi în 10-15 minute pe Moldoveanu. Ultima bucată de traseu e colţuroasă şi destul de expusă, parcă special croită aşa de natură ca să simţi că ai muncit suficient până să atingi vârful.

Vecinii noştri cehi erau deja pe vârf. Ne-au ajutat din nou, de data asta nu cu primusul, ci cu câte o gură de apă. Bulgarii dăduseră drumul la un radio portabil şi încinseseră o horă în jurul stâlpului. Ne-am întins şi am tras în piept toată frumuseţea din jur, aşteptându-ne rândul la poze.

În vreo trei ore am fost înapoi în Şaua Podragului(cu tot cu popasul de 15 minute pentru prânz). Am început să simt oboseala abia când coboram spre cabană. Dar ce oboseală…Nu mă mai ascultau picioarele de nici un fel. Mi le aruncam la vale ca pe nişte buşteni şi mă sprijineam în beţe în speranţă că nu o să mă prăbuşesc🙂

Mi se părea că râd toţi măgarii ăia de mine. Febra musculară a fost iminentă. Iarăşi am ajuns la corturi înaintea ploii.

În ziua 4 am mers tare greu spre lacul Podrăgel şi înapoi la Bâlea. Picioarele mele cred că ar fi fost mai fericite dacă s-ar fi întors tot pe la „trei paşi de moarte” pentru că traseul care ajunge sub fereastra zmeilor presupune urcări şi mai ales coborâri interminabile. Totuşi dacă n-am fi luat-o pe acolo nu am fi văzut frumuseţe de marmotă blănoasă şi grasă (o marmotă bate o capră neagră, da?). Cum aparatul nostru nu era deloc performant şi marmoţica se camufla printre stânci…mai mult de atât nu pot să vă arăt(daţi click să se facă mare):Acestea fiind zise şi arătate, nu mai pot decât să vă doresc să vă bucuraţi de minunăţiile din ţara noastră şi să VĂ ROG să-i lăsaţi şi pe alţii să se bucure de ele( luându-vă gunoaiele).

21 thoughts on “Podragu- Vistea- Vf. Moldoveanu si marmota

  1. Pingback: Balea Lac- Fereastra Zmeilor- La trei pasi de moarte- Podragu « Zapacita

  2. Pingback: Tweets that mention Podragu- Vistea- Vf. Moldoveanu si marmota « Zapacita -- Topsy.com

  3. sa inteleg ca ti-ai luat alt aparat foto:)
    Acu’ ceva timp ziceai sa ne aratam fiecare colectia cu Iris cand ai alt aparat foto…cand facem?unde punem poza?:)
    M-am gandit sa facem chestia asta cand lanseaza albumul si sa postam pe blog poza impreuna cu o mica descriere(o idee de a mea😀 ).

    Apreciază

  4. „Din Şaua Podragului (2307 m) mergem pe curbă de nivel până în Şaua Orzănelei (2305 m). Poteca e subţire şi ocoleşte vârfurile: Tărâţa(2414m), Corabia(2406m), Ucea Mare(2434m) şi Ucişoara(2418m).

    Deasupra lacului Buda ne-am întâlnit cu o gaşcă de basarabeni.”

    Pai daca mergeati de la Podragu spre Moldoveanu, care lac Buda?🙂 Ca lacul Buda e in directia opusa spre Balea – exact pe partea sudica sub monumentul Nerlinger respectiv Varfurile Arpasu Mic si Buda. Posibil sa ma fi intalnit si eu cu basarabenii pe Buteanu, cateva zile mai inainte.
    Si da, te rupe urcarea aia pe Vistea. Eu am mai carat si rucsacul pana sus si eram si ud fleasca :)) Dar merita. Am dat de o capra neagra la 5 metri de stalpul de pe Vistea Mare.

    Apreciază

    • :)) oops, nu stiu de unde l-am facut „lac buda”. recitisem de vreo trei ori si tot nu vazusem eroarea. Cu basarabenii ne-am intalnit la vreo 40 de minute de Vistea.
      Cu rucsac masiv in spate chiar mi-ar fi fost greu:D
      Ai fost norocos cu capra. In ziua in caream urcat noi(vineri) era pliiin muntele, zici ca eram in parc

      Apreciază

      • Pai nu am avut ce sa fac, l-am carat. Aveam de gand sa pun cortul si sa las bagajul sub Vf Corabia dar fix dupa Podragu a inceput sa ploua. D-aia eram fleasca. M-a udat pana la piele. Si a trebuit sa merg pana pe varf cu tot cu bagaj. Si da, am avut noroc cu capra. Fix la intoarcere de pe Moldoveanu pe Vistea am dat de ea la 3-4 metri de stalp – a aparut dintr-o data. Si la Podul Giurgiului erau mai multe capre.

        Apreciază

    • Tell me something new :)) De 2 luni in fiecare weekend fug la munte. Si numai in Fagarasi am fost in aceste 2 luni. O sa vad ce mai fac in zona si apoi schimb grupa. Dar pana atunci fug in Delta – si vaaaaaai ce ma asteapta acolo. Caldura si tantari. Vis !

      Apreciază

      • Mda…urmeaza zile cu vreme buna se pare. Sper sa pot fugi si eu Vineri si Sambata pe munte. Imi facusem atatea planuri pentru toamna asta… si o sa o pierd pe toata pe meleaguri plate si pline de nisip.😦
        Sper sa nu vina zapada prea repede.

        Apreciază

      • Ne-am întors. Am atins doar vârful Negoiu. Traseu spectaculos de 1 zi. Vineri vreme rea, sâmbătă și duminică (probabil și azi) soare. A fost așa o vreme frumoasă dar am fost nevoiți să renunțăm la vârful Moldoveanu din cauza unor probleme. Poate weekendul viitor.

        Apreciază

    • Asa, rasuceste si tu cutitu in rana. Weekendul ce a trecut am fost 2 zile in satul Pestera. Am urcat pe la Casa Folea pana in poiana de sus de unde se vedea Piatra Craiului si Curmatura. A trebuit sa ma limitez la o scurta tura nici macar de incalzire, fiind cu persoane nepregatite nici pentru urcarea unui deal. Si parca imi vine sa plang de necaz ca nu am cum sa ajung toamna asta in Crai.

      Apreciază

  5. Pingback: RT Cîrnic-Lacul Bucura- Zănoaga-Judele şi marmota | Zăpăcita

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s