Mar Nero- tratament pentru ranile făcute de mass media

Parada Film şi Revista Tabu au invitat din nou bloggerii la avanpremieră („Cuvântul virtual, piatra de temelie a puterii media” zice spotul). Proiecţia a fost urmată de o discuţie cu Dorotheea Petre şi Ada Solomon.

Filmul Mar Nero/Marea Neagră în regia lui Federico Bondi va intra în cinematografele din România pe 17 septembrie şi prezintă relaţia dintre Italia şi România aşa cum nici o producţie nu a reuşit să o facă până acum: cald, uman, puternic şi firesc.

Distribuţie: Dorotheea Petre, Ilaria Occhini, Corso Salani, Maia Morgenstern, Vlad Ivanov, Theodor Danetti

Premii: Festival del Film, Locarno- premiul pentru cea mai bună interpretare, Denver Film Festival- premiul pentru debut, Festival du Film Italien de Villerupt- premiul juriului, Medifilm Festival- premiul pentru impresie artistică

Povestea, filmată la Sulina şi Florenţa, te captivează imediat prin naturaleţe şi cred că acest lucru nu ar fi fost posibil dacă Angela (îngrijitoarea româncă) şi Gemma (bunica lui Federico)  nu ar fi fost personaje reale. Regizorul Federico Bondi a observat vizitându-şi bunica o complicitate deosebită care se construise între Gemma şi Angela (în realitate venită din Piatra Neamţ); în plus Gemma, o femeie aspră în general, devenise brusc fericită ceea ce l-a intrigat foarte mult şi l-a determinat să o viziteze din ce în ce mai des.

„Am încercat să nu distorsionăm dimensiunea personală şi tonul intim al poveştii. Ceea ce mi-am dorit cu adevărat a fost să le prezint pe Gemma şi Angela în toată autenticitatea lor”. (Federico Bondi)

Şi exact aşa i-a şi ieşit. E magistral momentul de la masă în care Gemma, cu ochii sclipind, vorbeşte despre modul în care în România familiile stau claie peste grămadă numai pentru a fi împreună de sărbători, „şi ei nu se simt obligaţi” (aviz fiului şi norei).  Bătrâna începe o nouă etapă din viaţa ei alături de Angela pentru că tânăra o dezgheaţă treptat, prin gesturi mici (mângăieri, sărutări „accentuate”…).  Angela ştie să sărute şi să mângâie cu afecţiune un om, spre uimirea Gemmei care constată că în câteva luni tânăra româncă a pupat-o mai mult decât propriul fiu.

Această prezentare necesită JavaScript.

Dorotheea Petre a fost singura româncă din echipă care a filmat  la Florenţa. Nu cunoştea limba şi era pentru prima dată în Italia. „Ea s-a apropiat de ideea mea de „Angela”, în parte pentru că simțea în mod real dezorientarea caracteristică momentului când ajungi într-o ţară de care eşti complet străin şi când te confrunţi cu o barieră lingvistică.”

Italienii îşi doreau pentru rolul principal o fată „micuţă, frumoasă pe dinăuntru, energică dar firavă” şi cu „strălucire în ochi”. O voiau  pe Maia Morgenstern, dar nu pentru rolul Angelei; şi l-au vrut neapărat pe Vlad Ivanov (Adrian). Când Ada Solomon, co-producătorul român al filmului, le-a arătat „Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii” reacţia a venit imediat: „Dorotheea este exact ce trebuie să fie”.

Actriţa româncă şi-a construit excelent rolul. A văzut foarte multe poze cu Gemma şi adevărata Angela (care acum îngrijeşte pe altcineva în Roma); dar mai ales a reuşit să creeze copilul devenit adult, femeia blândă care înţelege că atitudinea ostilă a celor din jur nu are neapărat legătură cu ea, ci cu probleme şi necazuri independente.

După ce a citit scenariul, Dorotheea („o mare actriţă a viitorului”, cum a numit-o Monte Hellman, preşedintele juriului Un certain regard), şi-a spus „wow, îmi place mult ideeea asta, dincolo de mesajul social”; pentru că rolul îi dădea ocazia să exprime ceva minunat:

„Prietenia se naşte în cele mai neaşteptate condiţii. Nu există reguli.”

Iar prietenia s-a legat firesc şi între cele două actriţe. „Vorbeam despre orice: actorie, modă…bărbaţi.” Ilaria Occhini este nepoata scriitorului Giovanni Papini aşa că Dorotheea i-a pus o mulţime de întrebări despre copilăria ei, despre bunic, despre manuscrise.

Ilaria Occhini, actriţă de teatru şi film foarte iubită în anii 50-60, s-a întors pe ecran cu ocazia filmului „Mar Nero” pentru că scenariul a captivat-o „din primul moment”- „nu are nici un cuvânt care să nu fie legat de o situaţie sau de o trăsătură a personajelor”.

Producătorii români s-au temut că hotelul Sulina (de trei stele),  nu va fi suficient pentru o „divă”. Actriţa însă s-a simţit foarte bine în Deltă, „nu a avut un şoc când a venit aici” şi chiar a sărit din barcă pe ponton (în ciuda problemei reale pe care o are la un genunchi). Ajunsă la hotel, Ilaria a mirat pe toată lumea când a rugat să i se cumpere nişte salam şi nişte parizer. A plecat apoi cu mezelurile în geantă, să se plimbe („Vreau să mă obişnuiesc cu atmosfera şi cu locul”). Ulterior s-a descoperit că salamul era pentru nişte căţei pe care actriţa îi ochise la venire.

Unul dintre momentele care mi-au fost cele mai dragi: schimbul de zâmbete şi priviri petrecut în dimineaţa în care la Sulina, Gemma crapă uşor uşa iar Angela doarme încălzită de Adrian şi de cuvertura miţoasă, aspră, românească.

Filmul este impresionat în primul rând pentru că fiecare gest şi cuvânt din el înseamnă ceva; mesajul social nu poate fi însă minimalizat.

Mi-a plăcut foarte mult metafora Adei Solomon (co-producător, Hi Film) : „Gemma e o Italie care a fost o dată frumoasă şi acum e distrusă afectiv, pusă faţă în faţă cu imaginea unui popor tânăr, doritor să meargă înainte”.  Gemma îi şi transmite cu admiraţie, lui Nicolae, tatăl Angelei (interpretat minunat de Theodor Danetti), mai prin semne, mai în italiană:  „fata asta merge numai înainte„.

Dacă vreţi să vedeţi o poveste despre români şi italieni care prezintă ambele părţi într-o manieră umană, mergeţi cu încredere la cinema. Filmul a fost foarte bine primit în Italia, chiar dacă, după cum spunea Dorotheea Petre, „foarte mulţi nu se regăsesc în valul de prejudecăţi care li se atribuie”. Au existat italieni care au ieşit de la film cu lacrimi în ochi pentru că avuseseră experienţe similare cu îngrijitoare românce

„Arta poate să trateze nişte răni pe care media le acutizează„- Ada Solomon

George Hari are dreptate- Mar Nero chiar este o gură de oxigen. Eu una o să-mi trimit toţi cunoscuţii la cinema; ca să „ia aer”. Avem nevoie de multe filme de genul ăsta.

Mulţumiri Cristinei Bazavan.

Au mai scris: KorinnaMS, Claudia Tocila, Theannemarie, Toma Nicolau, Dan Tănăsescu, Adrian Ciubotaru, Alexandru Negrea,