DoR de toamna

Ce găsiţi în Decât o Revistă 4

Oameni:

Mihai Pop- o poveste demnă de romanele pe care le iubeam în copilărie. Nepoata calcă pe urmele bunicului, bunicul are o bibliotecă uriaşă şi a stat de vorbă cu mare parte din autorii de pe rafturile ei; bunicul a umblat prin toată lumea şi a însemnat ceva pentru etnologia, antropologia şi semiotica mondială. Dacă Moşu Project n-o să primească finanţare de la Centrul Naţional al Cinematografiei, România va confirma încă o dată cât este de nedreaptă şi de nerecunoscătoare. Rucsandra Pop ar trebui să scrie şi un roman, tot aşa de personal şi de autentic cum e şi textul din DoR.

Răzvan Popovici–  directorul festivalului SoNoRo povesteşte despre importanţa detaliilor, blocada dintre muzician şi instrument, adolescentul violist “mort după Mili Vanili şi Bananarama”, publicul timid de la Bucureşti versus publicul sofisticat de la Tokio.

Marius Parghel şi Paul Auster, o poveste emoţionantă despre întâlnirile “supranaturale” şi despre alegerile “care te pot purta, fără să bănuieşti măcar, spre ceea ce urmează să devii”.

Varto– m-am întrebat de multe ori care e relaţia părinţilor cu profilurile in memoriam ale copiilor lor. Textul Simonei Copil ne arată cum un cont de Facebook poate aduce alinare atât mamei cât şi prietenilor care îi simt lipsa celui plecat prea devreme dintre ei. Cu siguranţa unul dintre cele mai emoţionante texte scrise despre impactul reţelelor sociale asupra vieţii noastre.

Artan şi Lopata– un mesaj de prietenie pentru poporul chinez care a dat lumii această superunealtă

Cori Grămescu– îmi place că nu simţi autorul prea mult; textul e plin de Cori, e o bucată autentică din ea- expansivă, ahtiată după atenţie, stresată. Povestea ei ar trebui să ajungă la toate adolescentele din România care se îndoapă cu fast-food şi îşi imaginează că au carnea la fel de fermă ca la 13 ani când au început să alerge băieţii după ele. E fascinantă sinceritatea cu care Cori îşi recunoaşte defectele, greşelile, prostiile. Parcă am simţit şi o doză destul de mare de insecuritate, de complexe, de frici- textul nu arată mai mult pentru că probabil Cori nu vrea să arate mai mult. De-abia aştept să mă uit la „Marele câştigător” cu ALŢI ochi. (un text de Lavinia Gliga)

Christian Ciocan – mi-e atât de antipatic acest personaj încât oricât de bun ar fi un text despre el…tot mi se strepezesc dinţii şi mă scutur încercând să scap de imaginea „primului poliţist al ţării”. Când am ajuns la dialogul între Tea Teodorescu şi el…îmi venea să arunc cu revista. Aşadar… textul este excelent dacă reuşeşte să mă irite la fel de mult ca şi omul🙂

Balerina (Sabina Balea)- „Pe chipul unei balerine nu e voie să citeşti durere. Balerinele trebuie să facă totul să pară uşor”. Citisem deja „Şcoala sângelui, a durerii şi a viselor neîmplinite” şi m-am gândit de atunci că e o poveste care trebuie neapărat să se odihnească în paginile unei reviste. Concluzia textului din DoR m-a înfiorat pentru că…mi se pare foarte greu de acceptat. Vedeţi în revistă despre ce e vorba😉

Un emigrant recent- Miruna Cugler reuşeşte să spună tot ce mie mi-e încă frică să verbalizez.  Citind m-am convins încă o dată că nu aş rezista mult fără sălbăticia asta românească, fără strâmbăturile, acriturile şi „bună voinţa” autohtone. Căsuţa de turtă dulce, cireşul, gazonul, vecinii drăguţi şi sutele de km de piste de biciclete sună idilic dar ceva românesc din mine îmi şopteşte „nu ai rezista”. Ai nevoie de o piaţă cu o ţigancă care vinde mai scump ca toţi dar care te întreabă ce găteşti, îţi spune „păpuşe” şi îţi dă tot timpul un pătrunjel sau o legătură de ceapă cadou.  Ai nevoie să vezi feţele încremenite în suferinţă pentru că în felul ăsta eşti mai aproape de realitate.  Bătrânii care cer bani cu reţeta de medicamente în mână nu o să dispară dacă te muţi într-o căsuţă de turtă dulce. Dar nici n-o să repari nimic dacă rămâi acasă. N-ai vrea ca viitorii copii să crească în praful şi nepăsarea de aici dar ştii că ai vrea ca ei să nu fie rupţi de realitate. Citind-o pe Miruna Cugler am descoperit că sunt din ce în ce mai curioasă despre ce se întâmplă afară, despre ce fac oamenii care au spus cândva „eu n-o să plec niciodată” şi s-au dus. Probabil aşa începe sindromul.

Speranţă:

Let’s do it Romania

Îmi place foarte mult cum se încheie textul. Ritmul poveştii se relaxează, personajele se adună la petrecere exact ca feţi frumoşii din basme la nuntă- „şi-au cântat(…)şi-au dansat”. E unul dintre cele mai muzicale finaluri de poveste adevărată pe care le-am întâlnit.

Citiţi neapărat povestea Let’s do it. E senzaţională munca de documentare a Gabrielei Piţurlea; nici nu pot să-mi imaginez câtăăă informaţie a strâns, câte zile pe reportofon, câte carneţele umplute, câte pixuri consumate. Aş vrea mult să citesc un making of.  Sunt 9 pagini (cu tot cu fotografii) şi aş mai fi citit încă 20. Îmi imaginez că au rămas atâtea portrete şi scene care n-au intrat în text încât Gabriela Piţurlea ar mai putea să scrie 3 poveşti Let’s do it, fiecare dintr-un alt unghi. Aşa e?

Mâhnire  şi abandon:

Noi în anul 2050– Georgiana Ilie

Cred că avem mare nevoie de tot mai multe texte şi discuţii pe tema asta. „Dacă acum, la un raport de dependenţă de 1 la 3, nu sunt bani pentru sănătate şi educaţie şi majoritatea pensiilor sunt la limita subzistenţei, când dependenţii se vor tripla, nu vom mai avea şanse de redresare.” O menţiune: sunt mult mai mulţi beneficiari ai pensiilor speciale decât menţionează domnul Marian Preda (nu sunt numai parlamentarii şi magistraţii iar volumul de muncă al acestor două categorii nu poate fi comparat). Nu-mi place că se aruncă pisica în curtea magistraţilor fără să spună nimeni că printre aceştia sunt mulţi oameni care se întorc de la serviciu duminica la 1 noaptea, că în dosarele antice colcăie bacterii periculoase, că riscă enorm, că nu pot obţine venituri din alte surse (legal), că le-ar fi mai uşor să stingă lumina şi să treacă în tabăra avocaţilor, a notarilor, a juriştilor corporatişti.  Sigur, statistic nu ar fi relevant dar…moral e incorect. În august 2009, potrivit datelor furnizate de CNPAS (de aici), existau doar 2.488 de persoane provenite din magistratură care beneficiau de pensie specială-astea „provoacă inechitate” sau poşetele, bordurile şi condurii?

Oricum e târziu, mult prea târziu. Nici un guvern nu a ţinut seama de îmbătrânirea şi de scăderea populaţiei României pentru că ar fi fost nevoie  de măsuri drastice care ar fi costat politic. Textul Georgianei Ilie ridică probleme majore şi reale pe care ar fi trebuit să le discutăm de mult în loc să fim ocupaţi cu Golden Blitz, cu pumni, cu Becali, cu Boc infinit.

Plecarea unei generaţiiCosmin Alexandru: „Pleacă oameni la care ţin, pe care îi admir, între care simţeam că merită să trăieşti. Pleacă cei care au sădit timp de două decenii rădăcinile noi şi bune ale României. Pleacă pentru că se uită în jur şi nu mai văd suficiente motive să continue.”

Reclame:

Cred că din dorinţa de a crea astfel de nebunii s-au îndreptat o mulţime de oameni spre publicitate.

Bulele de spart au fost un super cadou – sunt obsedata de sunetul şi de presiunea pe care plasticul le emite când îl strângi între degete.  M-am jucat cu abţipildurile de la Ikea şi omuleţii i-am lipit pe bicicletă. Puiul de la Agricola pare cam complicat de meşterit dar întrebarea „Te-ai săturat de pui cu cu gust de carton” e genială. Verdele în sus şi Sfârşitorul m-au năucit până ce am observat în josul paginii cutia de Memoplus🙂

Cum puneţi mâna pe ea?

Decât o Revistă se găseşte în toată ţara la: librăriile Cărtureşti, magazinele Inmedio şi Relay, librăriile Humanitas sau poate fi comandată online

3 thoughts on “DoR de toamna

  1. M-ai convins. Nu ştiam ce să citesc în avion, dar acum mi-ai dat ideea perfectă. Eu am avut aşa o uşoară dezamăgire de DoR, la nivel de idee. Încă nu sunt convinsă că nu va ajunge just another mag, deşi ţinând cont de colectivul excepţional nutresc ceva speranţă. Fie! O cumpăr şi de data asta.

    Hmm…nu ţi se pare că DoR de toamnă ar fi un titlu mai frumos decât cel real al revistei? Poate ar trebui să-i convingem pe cei de la DoR să păstreze doar iniţialele, aşa treaba cu decât va rămâne cu timpul doar o glumă pentru cunoscători şi nu se va perpetua😀

    Apreciază

    • Oh e perfecta pentru avion:) Ma bucur ca te-am convins, chiar merita sustinuti. E un numar cu greutate.
      DoR de toamna/DoR de vara/s.a.m.d. suna foarte frumos, e drept. Treaba cu „decat” pe mine nu ma deranjeaza, publicul care ar putea fi vulnerabil d.p.d.v. al exprimarii nu va cumpara aceasta revista si nici nu cred ca o sa auda de ea prea curand. Am un profesor la master care foloseste „decat” cu incapatanare desi nu a auzit de revista buclucasa😦

      Drum bun si multumesc pentru vizita😀

      Apreciază

  2. Pingback: Tweets that mention DoR de toamna « Zapacita -- Topsy.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s