Jazz in the City- impresii

Cu mulţumiri către Adrian Ciubotaru la al cărui concurs am câştigat o invitaţie dublă

Nu sunt un fin consumator de jazz şi nici nu obişnuiesc să-mi dau cu părerea despre ce nu cunosc. Ascult muzica pe care o simt şi apreciez oamenii care fac muzică pentru că asta simt să facă. De aceea nu ştiu ce să spun despre comentariile care l-au discreditat pe Damian Drăghici şi l-au acuzat că „se bagă şi el cu naiu”. Probabil e mai „de fiţă” să stai până la final în sală şi apoi să povesteşti pe net cât jazz ştii tu şi cât de nefericit e naiul într-un astfel de context. Parcă mi-a plăcut mai mult de rătăciţii care au plecat în primele zece minute mormăind „De ce nu e cu ţigani?!”

Jazz in the City a fost o poveste spusă de Damian Drăghici şi Eddie Daniels („The King”), Randy Porter (pian), Scott Steed (bas) si Reggie Jackson (tobe) . Damian părea un copil care dă un examen important. Şi era emoţionat şi dădea explicaţii. Unii nu au înţeles de ce erau necesare filmuleţele în care mari artiştii (Tom Kennedy, Russel Ferrante, Bob Mintzer, Stanley Clarke, Chris Botti, Doug Webb, Louis Conte, Luciana Souza, Michel Camilo, Oscar Castro-Neves),  îl lăudau.

Când toată lumea te numeşte „ţiganul cu toba” şi tu vrei să fii „americanul cu naiul”, simţi nevoia de a te legitima într-un fel. Privea atent la filmuleţele dintre piese, vorbea mult şi repede. Pe scena Sălii Palatului Damian Drăghici şi-a povestit viaţa, şi-a explicat şi scuzat alegerile.

De-a lungul timpului, unii n-au înţeles ce mi se întâmplă şi ce vreau să fac. Mulţi au gândit: „Bocciul ăla cu toba, care cânta… Milionarul cu banii pe gât…” N-au înţeles studiile pe care le-am făcut, oamenii cu care am cântat.  Alţii nu credeau că am cântat cu Eddie, cu Camilo. Nu am nici un interes să vă mint. Asta fac, cu oamenii ăia cânt. Dacă vreţi, şi voi puteţi să faceţi asta. Ridicaţi-vă şi duceţi-vă în America şi încercaţi şi voi! Eu m-am luptat toată viaţa şi lupt!

Conceptul spectacolului mi s-a părut cald şi copilăros. Dacă am fi fost într-o altă sală sau, şi mai bine, undeva în aer liber, mi-aş fi imaginat cum Damian Drăghici s-a întors acasă şi povesteşte în familie, prin muzică, de ce a ales drumul pe care a mers şi cum a fost călătoria. În acest caz Diane Schuur şi Eddie Daniels ar fi fost un fel de ajutoare fermecate  din basmele româneşti.

Nu o să fiu ipocrită. Deşi naiul electric al lui Damian Drăghici m-a făcut să exclam de mai multe ori „Incredibil ce scoate din instrumentul ăsta”, adevărata revelaţie a serii a fost cu siguranţă Diane Schuur.


Nu ştiu să descriu bucuria cu care Deedles a cântat. Nu ştiu cum să vă spun că m-am simţit când „cea mai bună cântăreaţă de jazz din ultimii 30 de ani” a exclamat entuziasmată că e una dintre cele mai fericite seri din viaţa ei. Nu ştiu cum e posibil ca o doamnă de 57 de ani să îţi inspire numai copilărie,  joacă şi miros de prăjituri proaspete. Diane Schuur a cântat ca o fetiţă îndrăgostită, a bătut din palme ca un copil şi s-a bucurat de fiecare notă ca de o mare minunăţie. Joaca cu clarinetul mânuit de Eddie Daniels, plecăciunile până la pământ şi mai ales selecţia minunată a cântecelor au făcut din prezenţa acestei artiste un prilej pentru visare şi…melancolie.

We meet and it begins/ The sound of violins/ The song of birds high on the wing/ You taught my heart to sing

Mă uitam la ea şi mă gândeam ce mai plângeam citind Peter Pan şi Alice în Ţara Minunilor când eram copil. Diane Schuur pare că a găsit prin muzică secretul copilăriei veşnice.

Raindrops on roses and whiskers on kittens
Bright copper kettles and warm woolen mittens
Brown paper packages tied up with strings
These are a few of my favorite things.

Seara s-a încheiat cu prima piesă de jazz pe care a învăţat-o Damian Drăghici (la 13 ani)- Spain a lui Chick Corea. N-am mai fost la un concert atât de intim şi de cald care să spună poveşti despre cei de pe scenă. Mi-a plăcut mult şi parcă îi invidiez pe jurnaliştii care au scris despre Damian Drăghici- povesteşte foarte frumos.

3 thoughts on “Jazz in the City- impresii

  1. Pingback: Jazz in the City- impresii - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. Nu te supara pe mine – dar cand incerci sa te legitimezi aratand unei sali cat de geniu te considera altii…efectul obtinut nu este cel scontat.
    Efectul scontat trebuia obtinut prin performance. Care pe mine nu m-a convins. Nici eu nu sunt un as in ale jazz-ului, dar nici o complet profana. Membrii cvartetului erau brilliant luati in parte, nu ma intelege gresit. Eddie Daniels cel putin a fost superb. Cat despre Diane Schurr – ea a fost momentul care a salvat concertul.
    Problema mea este ca as lua ca merit al lui Draghici faptul ca i-a adus pe cei doi. In rest, concertul n-a fost in niciun caz cine stie ce. Iar filmuletele de ,,legitimare” cum spui tu au fost exact ce nu trebuia facut. Daca ai un complex, incerci sa treci peste el, ca e al tau, nu al altora. In niciun caz nu trebuie sa-l subliniezi si mai tare. Din moment ce oamenii se afla in sala la concertul tau, inseamna ca ti-au acordat deja sansa sa-ti demonstrezi teza. Nu s-o bagi pe gat, s-o demonstrezi.
    Despre criterii nici eu nu pot da lectii. Un lucru stiu – daca simt emotie, e bine. Jazz-ul nu poate exista fara emotie. Ori eu n-am simtit asta decat la episoadele mai sus enumerate.(care s-ar restrange la unul, de fapt, momentul Diane Schurr, cu tot cu Eddie Daniels).

    Apreciază

    • Sigur ca nu ma supar. Nu zic ca e bine sa te legitimezi in felul asta, dar am inteles de ce a simtit nevoia sa o faca. Momentele acelea mie mi s-au parut copilaroase si importante pentru cine e Damian Draghici. Sigur complexul „e al tau”, dar cine e oare de vina pentru el? Nu mentalitatea unei natii care iti spune tot timpul ca n-o sa reusesti pentru ca te-ai nascut tigan? (dar asta e alta discutie🙂 )
      Simtitul naiului sigur ca nu poate fi la fel pentru toata lumea. Mi s-a parut interesant si curajos si cateva bucati le-am gasit chiar foarte expresive. Cred ca albumul va spune o poveste frumoasa.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s