Portretul luptatorului la tinerete

„Mai mult de 1000 de grupări de „partizani” anticomunişti au fost înregistrate în dosarele Securităţii, Munţii Făgăraş fiind unul dintre nucleele acestei lupte, între 1947 şi 1960. Una dintre cele mai longevive grupări de a fost cea condusă de Ion Gavrilă Ogoranu: cei 12 tineri au rezistat în munţii Făgăraş, în condiţii extrem de dificile, aproape zece ani.” (sursa)

N-am ştiut că Ion Gavrilă Ogăranu a murit în 2006. Mi-e ciudă că n-au existat mai mulţi curioşi care să-i ceară să ne spună poveştile. Mi-e ciudă că poveştile s-au amestecat cu tot felul de organizaţii legionare. Mă bucur că a apărut „Portretul luptătorului la tinereţe” şi de-abia aştept să-i citesc cărţile lui Ion Gavrilă Ogăranu- „Brazii se frâng dar nu se îndoiesc„.

Cred că v-am mai povestit că am fost pasionată de legendele cu haiduci şi visam să fug în munţi, să mă infiltrez într-o astfel de gaşcă. Nu v-am povestit că pe la 13-14 ani citeam mult despre legionari şi mi-i imaginam pe băieţii lui Zelea Codreanu tot ca pe  haiducii din Valea Rea care cântau „Pe vremuri militarul,/ La oaste când pleca, /Îşi sigila nevasta/Şi lacăt îi pune…/Dar ea, cum e femeia,/ Cu multe viclenii,/ Îl descuia, isteaţă/Şi-apoi să mi te ţii…” Recunosc, eram stupidă. Mie Căpitanul Zelea mi se părea un fel de căpetenie haiducească cu aromă romantică. Astăzi mi-e ruşine că mintea mea romanţa extremismul şi cruzimea şi mă consolez cu scuza că pe atunci citisem numai varianta „verde” a poveştii.

Încâlceala şi manipulările istoriei umbresc întâmplările incredibile pe care numai crestele Făgăraşilor le ştiu. Regizorul Constantin Popescu reuşeşte să spună o parte din poveste şi te face să-ţi pui întrebări: Ai avea tăria lui Jubleanu? Ai suporta să ţi se smulgă unghiile şi dinţii ca să nu-ţi trădezi copilul?

Portretul luptătorului la tinereţe te teleportează vreme de 143 de minute într-o lume pe care o cunoaştem prea puţin şi face abstracţie de orice conflict recent visavis de extremismul de dreapta.  Filmul lui Popescu este despre oameni, nu despre bestii versus eroi ai neamului. Hainele, rucsacii, bocancii, cărările de munte, ciobanul, ascunzătorile din sat, tinereţea şi curajul grupului care a rezistat mai bine de un deceniu ascuns în munţii Făgăraş. fac din acest film o adevărată poveste haiducească întreruptă doar de torturile sinistre aplicate de Securitate.

Constantin Popescu a decis să facă trei filme pentru că documentele pe care le-a studiat l-au pus în faţa unui volum prea mare de informaţie. „Portretul(…)” e un film despre tinereţe, despre tinereţea care a mobilizat, se pare, cele mai numeroase trupe din Securitate si Miliţie din istoria ţării. Cel de-al doilea film va fi despre Elisabeta Rizea , femeia care a îndurat torturi groaznice pentru că a ajutat un grup de partizani. Iar filmul care va încheia trilogia lui Constantin Popescu va fi despre fraţii Toma şi Petre Arnăuţoiu . Soţia lui Toma a stat ascunsă alături de el în munţi şi acolo a dat naştere unei fetiţe.

Filmul acesta deschide o uşă către nişte vremuri pe care le-am ţinut prea mult sub tăcere. Poveştile partizanilor te ţin cu sufletul la gură şi sunt convinsă că ar avea un impact uriaş asupra copiilor- dacă istoria li s-ar preda altfel.

Sunt multe imagini frumoase cu câmpuri înflorite, cu platouri acoperite de zăpadă. Pentru că priveliştea e spectaculoasă, zic eu că ar fi mers şi nişte imagini de creastă, cu capre negre cu tot- dar ar fi fost foarte greu să cari ditamai echipa şi sute de kg de echipament pe porţiuni stâncoase şi înguste.

Constantin Diţă face un „Bătrânu” de excepţie şi seamănă foarte bine cu Ion Gavrilă Ogăranu din fotografii. Cătălin Babliuc reuşeşte şi el un rol foarte bun cu Chiujdea- „Profesorul”.

O singură obiecţie subiectivă: De ce Bendeac? Înţeleg că subliniază ridicolul miliţianului, dar…oricât aş vrea, nu pot să nu-l asociez cu glumele alea de prost gust. Apariţia lui m-a scos din poveste.

Pe 12 noiembrie „Portretul luptătorului la tinereţe”  a obţinut premiul pentru regie la Festivalul Internaţional de Film de la Bratislava.

Vezi unde rulează pe metropotam

surse poze: saitul oficial şi wikipedia