Europa Park de sarbatori

Pentru mine bucăţica asta de Germania înseamnă colinde, pieţe decorate ca în poveştile lui Hans Christian Andersen, scorţişoară, turtă dulce, covrigi fierbinţi, montagne rousse şi vin fiert. Dacă vreţi să simţiţi sărbătorile din plin, vizitaţi orăşelul Rust în decembrie.

Anul trecut pe vremea asta am făcut o tură de forţă până în Germania (de vineri până marţi). Scopul prinicipal era să ne dăm în tiribombele din Europa Park. Până în orăşelul cu trenuleţe aveam însă un drum destul de lung. Wizz Air ne-a lăsat în Dortmund (6 euro autobuzul aeroport-centru) şi cum umezeala şi temperatura erau complet neprietenoase, ne-am pus direct pe testat vin fiert.

Nemţii îi spun vinului fiert “Glühwein” şi băutura datează la ei de pe la 1420. Pe atunci vinului acrit i se adăugau miere, scorţişoară, vanilie şi alte mirodenii pentru a-l face din nou băubil. Vinul nu se fierbe ca în România până face spume ci doar se înfierbântă suficient cât să prindă aroma condimentelor. O cană de Glühwein în vechea piaţă centrală costă 3 euro. Nu vă panicaţi dacă vânzătorii din târgul de Crăciun vă vor cere 1.5 euro în plus- asta e garanţia pentru cănuţele drăguţe cu care turiştii obişnuiesc să se plimbe prin tot târgul şi uită să le aducă înapoi.

Ne-am dezlipit de vinul fiert şi am intrat în  catedrala din centru. Tineri şi bătrâni ocupau tăcuţi şi zâmbitori băncuţele de lemn. Soarele intra prin vitraliile de la Reinoldkirche (cea mai veche biserică din Dortmund, dedicată sfântului Reinold-patronul oraşului) şi de afară răsunau colinde în germană, engleză şi spaniolă.

Pentru că aveam multe de văzut în mini-vacanţă, după ce am mâncat câte un schnitzel într-o chiflă(2 euro), ne-am dus la gară şi ne-am urcat în trenul de Dusseldorf(11 euro).

Amatorii de hosteluri ieftine şi curate vor fi fericiţi în Dusseldorf. Pe Corneliusstraße, la nr. 9 (A&O Hostel Dusseldorf Hauptbahnhof) poţi dormi cu 12 euro de persoană şi dacă aterizezi în timpul săptămânii ai toate şansele să fii singur în cameră😉

Am mâncat “Turkish pizza” (4.5 euro) cu mozzarella măsline şi ciuperci, kebab (3.5 euro, cu pui şi salată, nu cu cartofi prăjiţi şi maioneză ca acasă) şi am abuzat de ceaiul negru şi bun. Nemţii consumă 800 de milioane de produse fast-food turceşti anual- mai populare decât lanţurile germane de McDonalds şi BurgerKing la un loc.

Ajunsesem cu câteva zile prea devreme în Dusseldorf şi nu am apucat să vedem pârtia de ski pe care nemţii o construiesc anual pe malul Rinului. Ca şi în Dortmund, centrul era plin de căsuţe cu vin fiert şi bunătăţi de sezon. Am trecut repede prin aglomeraţia parfumată cu vanilie şi marţipan şi ne-am afundat în aglomeraţia cu miros de bere. Zona Alstadt este cunoscută şi sub numele de “cel mai lung bar din lume” pentru că este plină de berării populate de localnici voioşi şi de halbe uriaşe. Cam ca-n centrul nostru vechi (inclusiv muzical), numai că se stă pe stradă oricât de frig ar fi pentru că pub-urile au arzătoare afară iar interioarele sunt foarte mici şi deloc propice fumatului. Altbier este berea locală şi se găseşte la aproape orice restaurant din Dusseldorf.

Această prezentare necesită JavaScript.

Sâmbătă dimineaţă am zburat cu Easy Jet (25-30 de euro) spre Freiburg şi apoi am luat trenul spre Europa Park (8 euro). Autobuzul de la aeroport ajunge la Freiburg în 50 de minute şi este destul de piperat (20 de euro)- abia la întoarcere ne-am lămurit că de la EuroAirport e mult mai convenabil să iei autobuzul până în Basel şi de acolo trenul până în Freiburg.

În fiecare gară pe lângă care am trecut erau parcări uriaşe pentru biciclete. Am coborât în gara Reinsburg de unde am luat un autobuz(1.80 euro) până în Rust la Europa Park.

Rezervasem online un apartament  pentru trei nopţi în Rust (27 de euro de persoană) dar ne era aşa de foame că ne-am oprit la un restaurant înainte de a ne caza. Chelnerul ne-a întâmpinat zâmbind şi după câteva minute nu s-a mai putut abţine să nu întrebe de unde suntem. Era sârb şi îi suna foarte cunoscută limba noastră dar nu reuşea să o identifice. A fost fericit când a auzit că suntem români şi a sunat la apartamentul unde urma să ne cazăm ca să-i anunţe că am ajuns. Schnitzel cu cartofi prăjiţi şi salată(7.90 euro) plus o halbă mare de bere nefiltrată(3.20 euro).

Cazarea a fost neaşteptat de plăcută.  Pe masa din bucătărie ne aşteptau trei Moş Crăciuni de ciocolată, dulapurile erau pline cu ceai, zahăr, cafea, sare, condimente. Aveai suficiente vase încât să găteşti orice, astfel încât costurile mâncării se reduceau semnificativ🙂 În plus, pe baza unui cartonaş pe care ţi-l dădea gazda, primăria din Rust îţi deconta trei drumuri cu trenul sau cu autobuzul.

A doua zi, la 9 dimineaţa am fost la intrarea în Europa Park. Am plătit 27 de euro de persoană şi am fost întâmpinaţi de mascota parcului, EuroMouse. Mi-a plăcut mai mult decât Disney Land Paris datorită costurilor reduse, a cozilor mai mici, a curăţeniei şi a varietăţii de distracţii (dar Portaventura din Spania este muult mai frumos, va povestesc altă dată). Parcul este împărţit pe zone: Germania, Anglia, Olanda, Rusia,Scandinavia, Austria, Adventure Land, Islanda, Italia, Franţa, Grecia, Elveţia, Spania,Portugalia şi Children’s World.

În sezonul de iarnă cele două montagne rousse-uri uriaşe(Silver Star şi Blue Fire Megacoaster) sunt din păcate închise. Noi pentru ele bătusem atâta drum🙂 Îmi plac mult trenuleţele astea demente dar, de fiecare dată când stau la coadă şi ascult ţipetele din aer, pe cuvântul meu că îmi tremură picioarele şi mă cuprinde o frică sinistră. Când ajung în faţă sunt aproape verde, îmi trag vesta de protecţie înghiţind în sec şi îmi vine să plâng în timp ce urcăm câte o pantă gigant. Mă relaxez abia după prima cădere şi în general încep să mă simt bine după primul loop de 360 de grade. Când mă dau jos zici că sunt din Happy Tree Friends: „sugar high!”.

Ne-am potolit setea de căzut în gol dându-ne de mai multe ori la rând în trenuleţele EuroMir (80 km/h în maşinuţe care se învârt în jurul axului în timp ce cad în gol), EuroSat(căderi şi loopinguri în beznă totală), Matterhorn-Blitz, Swiss Bob Ride (un montagne rousse care porneşte pe şină şi apoi te aruncă pe o pistă de bob- bestial). Ne-am pus „răul de mare” la încercare în barca minune- „Vindjammer”. Nu pare atât de spectaculos dar îţi creează cea mai acută senzaţie de stomac în gât.

Nu sunt de neglijat nici castelul groazei, cinematograful 3D, patinoarul şi paradele personajelor de poveste. Când se lasă seara nimic nu poate fi mai frumos decât o urcare în EuroTower, un giroturn înalt de 74 de metri care îţi oferă o privelişte de vis asupra luminiţelor din parc şi din orăşelul Rust. Parada „Good Night EuroMouse” merge de minune cu un pretzel pufos cu caşcaval la mijloc şi o cană de vin fiert- savurate lângă buştenii care ard ca-n poveste pentru a încălzi turiştii.

Un singur minus (pentru colecţionarii obsedaţi): nu aveau magneţi cu EuropaPark.

A treia zi a fost ploioasă şi am vizitat dârdâind Freiburg. Am vrut să ne căţărăm pe pârtie dar o tanti de la telecabină ne-a arătat pe camere cum arată vârful: gri, ceţos şi vijelios aşa. Am renunţat. Voi dacă ajungeţi pe vreme mai prietenoasă, nu rataţi nu rataţi Hasenhorn Rodelbahn- un mountain coaster spectaculos.

În Basel am apucat să vizităm doar Grădina Zoologică- un parc uriaş aşezat chiar în centrul oraşului, printre locuinţe şi clădiri de birouri. O fi plăcut să adormi ascultând răgete de lei?🙂

Nu ştiu când o să mai ajungem la Europa Park ca să ne dăm în montagne rousse-urile monstru dar, de fiecare dată când mă uit pe youtube la onride camera îmi vine să înnebunesc. Pentru atmosfera de sărbători, pentru vanilie, scorţişoară, marţipan, vin fiert, colinde şi berării aş recomanda oricui o fugă prin Germania de Vest

12 thoughts on “Europa Park de sarbatori

    • Ce fain a fost…
      Blindius,din ce imi aduc eu aminte, cam pe la 350 de euro/persoana ne-a dus toata distractia (transport, cazare, mancare, intrare parc + alte mici nimicuri). Nu pare foarte putin, dar avand in vedere ca am mers de 4 ori cu avionul, de cateva ori cu trenul + autobuz + taxi, nu am mancat la Mc ca sa iesim mai ieftin…zic eu ca a fost chiar ok.

      Apreciază

  1. ”Chelnerul ne-a întâmpinat zâmbind şi după câteva minute nu s-a mai putut abţine să nu întrebe de unde suntem. Era sârb şi îi suna foarte cunoscută limba noastră dar nu reuşea să o identifice. A fost fericit când a auzit că suntem români”.
    Dupa cazul din Italia al lui Adrian Mutu,cred ca i-a fost frica :))

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s