Tabu de mai si retrospective

Această prezentare necesită JavaScript.

Anul trecut pe vremea asta mă duceam emoţionată la chioşc să cumpăr revista Tabu şi mai că nu-mi venea să cred că ascundea ditamai story-ul semnat de mine. 

Eram căţărată pe munte şi nu aveam semnal. Pe 17 ianuarie, când am coborât şi m-am uitat la telefon, aveam un sms de la Cristina Bazavan care zicea că are o poveste pentru mine. Nu aveam experienţă, scrisesem pentru Tabu un singur text- „Joacă de copii” şi un eseu personal pentru site- „De 11 ani”. Telefonul mi-a tremurat în mână şi nu ştiam ce să răspund. Când am ajuns acasă şi am deschis mailul am văzut că era prea târziu. Cristina îmi scria că ar fi trebuit să mă văd cu „subiectul” chiar în ziua aceea.

I-am trimis un mail şi mi-am cerut scuze, ba i-am mai şi spus timid că mă flatează că s-a gândit la mine. Următorul mail m-a azvârlit într-un vârtej. „Există un Doamne-Doamne al subiectelor” mi-a scris Cristina şi apoi mi-a povestit ce ar fi de făcut. Dăduse deja povestea altcuiva dar cum întâlnirea cu subiectul se amânase, dacă aveam timp, puteam să reintru „în pole-position”.

Primul draft trebuia să fie gata pe 20 şi ceva martie, textul final până pe 7 aprilie. Îmi doream să scriu un super text dar mi-era frică să nu-l ratez. Eram sigură că un jurnalist cu experienţă ar putea scoate o poveste mult mai bună, mă temeam să mă întâlnesc cu Zoltan Kelemen pentru că ar fi fost prima persoană publică pe care o intervievam. Cristina mă căutase pentru  că ţinuse minte primul meu text scris la cursul de jurnalism narativ al lui Cristi Lupsa, un eseu despre cum n-am intrat la teatru. Credea că eşecul meu ar fi putut să mă ajute să rezonez altfel cu un om care a avut curaj să-şi împlinească visul în ciuda tuturor piedicilor.

Am citit tot ce-am găsit pe net despre Zoli Kelemen. M-am uitat la toate filmările cu el de pe youtube. Am citit regulamentele Federaţiei Române de patinaj şi mi-am făcut fişiere pentru fiecare figură, cu fotografii şi descriere text, ca să fiu sigură că o să le recunosc corect şi o să pot să le descriu. Eram în panică pentru că mi-era că dacă nu o să-mi iasă, nu o să am curaj să mai propun un alt subiect.

M-am dus la redacţia Tabu cu agenda în braţe. Înainte să plec de acasă mi-am recitit toate notiţele de la cursul de jurnalism narativ. În metrou am recitit pasaje din „Telling true stories”. Nici acum nu-mi vine să cred câtă încredere a avut Cristina Bazavan în mine. Eram aşa de uimită încât îi povesteam în mailuri tot ce făceam pe teren ca să o asigur că lucrurile înaintează şi că n-o să ratez. Îi descriam atelierul de unde îşi lua Zoli Kelemen costumul, cât de emoţionant a fost la Miercurea Ciuuc, la patinoar şi la Zoli acasă (cred că nu i-am povestit şi că am căzut pe gheaţă la 6 dimineaţa, în beznă, la vreo -20 de grade, când mă duceam spre patinoar să văd antrenamentele piticilor). Scriam în scene pe măsură ce vedeam lucrurile întâmplându-se, de frică să nu mă apropii de dead-line fără un plan clar. Transcriam din reportofon imediat ce ajungeam acasă.

După ce am trimis primul draft eram într-o continuă ameţeală şi îmi verificam într-una mailul. Au trecut câteva zile, n-am mai putut să mă abţin şi i-am scris Cristinei: „sunt destul de stresată că poate ţi-a displăcut total draftul meu şi de-asta n-ai mai dat nici un semn. Sper că n-am ucis povestea.” Pe 1 aprilie am aflat că dacă ar fi fost “de rău” mi-ar fi zis repede.  Pe 5 aprilie a venit “editul cu întârziere dar cu mare bucurie” şi am început să ţopăi prin casă. Am cizelat şi am îmblânzit cu pasiune şi am îndrăgit sugestia Cristinei de titlu din prima- “Olimpiada de acasă”- n-aş fi găsit altul mai bun.

Pentru că a trecut un an de la  momentul ăla atât de frumos în care Cristina a avut încredere în mine, vreau să-i mulţumesc încă o dată, pentru toate poveştile pe care mi le-a încredinţat şi să-i doresc să inspire în continuare cât mai mulţi oameni. Dacă vreţi să vedeţi cum arată un pic dintr-o zi la Tabu, puteţi să urmăriţi filmuleţul de mai jos:

Pentru că tocmai ce-a apărut ediţia 100 a revistei Tabu, pentru că are unul dintre cele mai frumoase pictoriale pe care le-am văzut, iată ce găsiţi în ea:

  • Silviu Purcărete-Bâlciul e esenţa teatrului, de Cristina Bazavan

Are la final o imagine care îmi place mult de tot- desprţirea dintre Purcărete, Chiriac şi Şirli şi felul cum Cristina reuşeşte să descrie familiaritatea dintre ei şi să o alăture acelui “cumva protector cu propriul spaţiu intim

  • Un interviu cu Harrison Ford
  • O retrospectivă a celor mai frumoase momente Tabu, din 2002 până astăzi
  • Dosarul “În luptă cu frumuseţea”.

Manuela Hărăbor mi s-a părut întotdeauna magnetică. Sunt convinsă că mulţi bărbaţi încă se îndrăgostesc de ea pe loc, dacă o privesc în ochi. Când eram mică şi convinsă că o să-mi petrec viaţa pe scenă, îmi doream mult de tot să fiu la fel de frumoasă ca ea, măcar o zi. Andreea Vasile a scris pe bună dreptate în şapou că “îţi este greu să îţi iei ochii de la ea”.

Ina Ţăranu Hofnăr semnează textul despre Diana Gheorghian, actriţa care spune “Frumuseţea e o haină grea”. Aflaţi din revistă care a fost momentul în care  s-a simţit cea mai frumoasă femeie.

Cea de-a treia femeie incredibil de frumoasă din acest dosar este Cezara Dafinescu (un text de Andreea Pietroşel). Mi-a plăcut mult detaliul cu parfumul Opium. Acum parcă aş vrea să ştiu cu ce parfum se dau când intră în scenă toate actriţele, dacă e diferit de cel de zi cu zi, dacă e ales special(…)

  • Metamorfozele Monicăi, un super pictorial de Laura Cârnici. Citiţi pe tabu.ro cum a fost făcut.

Dintotdeauna mi-a fost dragă Monica Bârlădeanu dar nu ştiam de ce. După ce am văzut-o în Francesca m-am convins că nu e doar o fată foarte frumoasă. După ce am citit textul Cristinei Bazavan mi-a plăcut şi mai mult. I-ar fi fost atât de uşor să fie doar frumoasă, dar a ales o altă cale pentru că îi plac lucrurile pe care nu le înţelege- vedeţi în revistă de ce.

  • Ina Hofnăr a stat de vorbă cu 14 băieţi şi fete pentru a afla cum arată “codul bunelor maniere moderne în dating
  • Ca de obicei, Sînziana Pop are o povestioară savuroasă. De data asta aflaţi ce personaj din Melrose Place a plăcut-o mult la petrecerea Tabu de Crăciun
  • Sunt sigură că textul “Al doilea cel mai bun” (de Andreea Vasile), o să vă inspire şi o să vă facă să priviţi mai optimişti spre ce vă aşteaptă. Chiar dacă El a preferat o Ea cu sânii mai mari, chiar dacă universitatea nu mai are bani să-ţi acopere taxa de şcolarizare, pe drum o să apară ceva şi mai frumos.

Şi când credeaţi că s-a terminat, hop! Mai sar două poveşti chiar la finalul revistei

  • Textul meu se numeşte “Între Cernobîl şi Fukushima” şi a fost o plăcere să-l scriu pentru că nu ştiam nimic despre centrale nucleare, în şcoală n-am înţeles nimic din fizică şi chimie şi probabil eram cel mai nepotrivit om pe care să-l trimiţi la Institutul Naţional de Fizică Atomică ca să afle ce-i cu norul radioactiv. Domnul Bogdan Constantinescu m-a aşteptat cu tabelul lui Mendeleev în faţă şi mi-a explicat în câteva ore tot ce nu m-au învăţat şcoala general şi liceul. Din poveste puteţi să aflaţi cum acţionează radiaţiile asupra celulelor, cum apare cancerul, care era atmosfera în 1986 în România, cât de frică îi era lui Ceauşescu de un atac nuclear şi multe alte lucruri care mie mi s-au părut foarte interesante, mai ales în contextul aniversării a 25 de ani de la accidentul de la Cernobîl. Ce altă revistă glossy ar fi publicat o astfel de poveste?
  • Copiii Deltei”, un material de Ina Ţăranu Hofnăr care vă va introduce puţin în lumea celor 43 de copii din satul Maliuc. Aflaţi cum şi-a propus Cătălin Ştefănescu (Garantat 100%), “să-i ajute să facă primii paşi pentru o viaţă mai bună”.

6 thoughts on “Tabu de mai si retrospective

  1. As fi vrut sa citesc tot articolul cu kelemen, de ce nu-l puneti online pe tot? Mi-a placut ce-am citit pana acum, sunt curios

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s