Iris la Festivalul Club A

Această prezentare necesită JavaScript.

Dacă în 1981, la ediţia a IV-a a Festivalului Club A, Iris au fost excluşi de pe listă de către PCR, aseară la aniversarea a 42 de ani a clubului, formaţia s-a prezentat cu 16 piese (plus intro) şi ne-a lăsat cu gâtul în pioneze.

Acum 42 de ani studenţii de la Arhitectură au găsit pe Blănari o pivniţă cu pământ pe jos şi au transformat-o în clubul lor. La 34 de ani de carieră Iris agită publicul atât de tare încât vezi puşti de 20 de ani gâfâind că nu mai pot după „Somn bizar” şi „Pe ape”. Să fie ceva cu aluatul din care sunt făcuţi oamenii ăştia? De unde îşi iau forţa şi cum de atrag în continuare public tot mai tânăr?!

M-am întâlnit la concert cu prietena mea Larisa. Are 12 ani şi nu pot să nu mă înfior când mă uit la ea şi-mi amintesc că tot aşa alergam şi eu după Iris, şi tot aşa ţipam că o să-mi pun markerul în ramă. Ca ea mai sunt sute de fani şi fane care nici n-au ajuns la vârsta adolescenţei. Pentru mine asta este dovada că formaţia Iris are ceva magic, indiferent de criticile care i s-ar putea aduce. Nici o altă formaţie de la noi, cu minim 30 de ani de carieră în spate, nu atrage constant generaţii noi de public- şi nu e vorba de copii influenţaţi de părinţi să asculte, sau sa vină la concerte, ci e vorba de puşti şi puştoaice care se agită să prindă primul rând, care strâng bani pentru albume, care se entuziasmează în faţa unui autograf. Magia Iris se întâmplă când îi vezi într-un concert reuşit, când îi simţi că sunt fericiţi şi primeşti o energie pe care nu ştiu să o descriu dar pe care o asociez cu fluturii adolescenţei.

Singura diferenţă între noii fani o face tehnologia- cu un aparat mult mai deştept decât al meu, aseară Larisa s-a strecurat pe după gard şi a văzut concertul la un loc cu fotografii profesionişti. Eu mi-am scanat amintirile din 99-2001 şi mi-am amintit cu părere de rău ce scumpe erau filmele şi developările şi ce prost ieşeau pozele în cluburile pline de fum.

Concertul de aseară a fost reuşit ca o reîndrăgosteală. S-a cântat tare, s-a sărit şi s-au unit oameni de toate vârstele, exact ca atunci când i-am văzut prima dată şi mi s-au lipit de suflet.

Pentru unii o să sune ciudat- pentru mine Iris sunt tinereţe, copilărie, adolescenţă. Iris sunt gustul primei beri, ai primelor ţigări, ai primilor fluturaşi lansaţi în urma unui pletos împieliţat, ale nopţilor cu concerte pe plajă, ale primelor şoapte în acord de Baby. Aseară la Festivalul Club A le-am simţit din nou pe toate şi am cântat şi versurile noi şi m-am bucurat de emoţiile Larisei care şi-a strecurat CD-ul în cortul Iris şi le-a strigat „Vă iubesc”  după ce i-au dat autografe. Poate uitasem toate lucrurile astea şi de-asta mă întristase atât de mult noul album. Pe Iris trebuie să-i simţi ca să-i iubeşti şi nu poţi să-i simţi dacă atmosfera de concert nu e aia cu care te-au cucerit, dacă în jurul tău nu sunt oameni care cântă versurile la fel de tare ca şi tine. Aseară am regăsit tot şi mă bucur că s-a întâmplat la Festivalul Club A.

4 thoughts on “Iris la Festivalul Club A

  1. Ce bine le zici… Nici mie nu-mi ieșea așa corect….
    BTW.. am înțeles că-i vom vedea pe 11 iunie după Marșul ciclist al Bucureștiului

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s