RT Cîrnic-Lacul Bucura- Zănoaga-Judele şi marmota

O blondă cu obrajii arşi de soare şi cu buzele crăpate urcă transpirând pe lespezile mari de piatră care tremură sub greutatea bocancilor. Are gambele frumos definite şi un ditamai rucsacu  în spate. O salutăm şi ne răspunde în engleză. „- Where are you from?- Slovakia, and you?-Romania- Oh, you are lucky, you have a very beautiful country!”

  • Aproape 23 % dintre speciile de mamifere terestre de pe continentul european se gasesc in Retezat.
  • Parcul Naţional Retezat (înfiinţat în 1935), Parcul Naţional Rodna (1990) şi Delta Dunării (rezervaţie înfiinţată în 1938) au fost incluse de UNESCO în cadrul rezervaţiilor biosferei, pe lista proprie de monumente ale naturii protejate.
  • 20 de vârfuri de peste 2000 de m
  • Peste 80 de lacuri glaciare
  • 50 de specii de mamifere
  • 168 specii de păsări
  • 90 de specii de plante care nu mai pot fi văzute nicăieri în lume

Joi la 7:00 am pornit spre Munţii Retezat,via Ohaba de sub Piatră, Sălaşul de Sus, Cîrnic- vreo 400 de km pe care îi parcurgi anevoios.

Am uitat de oraş şi de sutele de porcării care ne stresează zi de zi din clipa în care am început să străbatem satele de munte (Ohaba, Nucşoara, Mălăieşti…). Pe la 15:00 ne-am oprit să mâncăm în Sălaşul de Sus- ca să nu începem urcuşul ghiftuiţi. Am vrut să cumpărăm câteva roşii de la o bătrânică zâmbitoare care ieşise la poartă. Ne-a trimis la vecina ei care ne-a adus  şase roşii mari, un castravete uriaş şi un ardei. N-a fost chip să o convingem să accepte vreun leu căci repeta într-una „Ospitalitatea călătorului„. Cum ne minunam noi de cât de dulci sunt roşiile, prima bătrânică a apărut lângă noi cu o tăviţă plină cu prăjituri cu cremă de ciocolată. Îi păruse rău că nu a avut să ne dea roşii şi voia să se revanşeze.

Am ajuns în Cîrnic cu zâmbetul la urechi şi aşa am şi urcat o perioadă- până când greutatea rucsacilor şi căldura ne-au mai pleoştit. Aşa-i când îţi propui să ai tabăra într-un loc şi să faci trasee de acolo, fără să mai cari corturile după tine- îţi iei supe, pateuri, fasole, ciocolăţi, căni şi ulcele până abia mai poţi să ridici bagajul.

Pornisem târziu la drum şi aveam vreo 5 ore de mers  până la Lacul Bucura dar nu voiam să pierdem o zi şi să campăm la Pietrele aşa că am trecut repede prin pădurea cea amestecată (brazi şi foioase la un loc), cu gândul să ajungem pe lumină . Pe la 17 am mâncat o ciocolată la Genţiana (1670 m), şi dă-i şi urcă printre fluturi de toate culorile, printre genţiane, bujori de munte şi muşchi verde şi pufos.

Poteca te scoate din pădurea verde şi te poartă printre jnepeni, peste pârâuri, până sus  la „mările de pietre”. Am ajuns la cel mai întins lac glaciar din România ( 8,90 ha) odată cu apusul soarelui şi am campat rapid pentru că, pe cât de zăpuşeală fusese toată ziua, pe atât de frig se făcuse în căldarea Bucurei.

A doua zi am pornit spre Zănoaga pe la 10:00. Am urcat pe aceleaşi lespezi uriaşe şi ne-am întors capul de fiecare dată când auzeam ţipete ca de pasăre.

Marmotele alpine scot acest sunet ascuţit când li se pare că sunt în pericol- e modul lor de a-şi anunta familia să se ascundă în vizuine. Am văzut o marmota strecurându-se printre stânci şi una care stătea la soare, căţărată în vârful  unui bloc de piatră. În ziua următoare am mai văzut una şi am fost tare fericită. Acum vreo sută de ani munţii noştrii erau populaţi din belşug cu marmote. Vânătoarea le-a decimat aşa că în 1973 au fost aduse 21 de exemplare în Făgăraş şi 20 în Retezat pentru a repopula zonele.

Pentru că nu mai căram corturi şi conserve, ci doar cea mai pură apă, am ajuns în trei ore la lacul Zănoaga şi ne-am tolănit pe iarbă. Lacul Zănoaga sau Tăul Zănoaga este cel mai adânc lac glaciar din România (29 m).

Când să facem cale întoarsă spre Bucura, ne-a sărit vârful Judele (2398 m) în ochi şi n-am putut să ne abţinem să nu ne războim puţin cu el. Marcajul indică 30 de minute până pe vârf dar am făcut 30 de minute dus întors, fără să ne grăbim deloc pentru că eram destul de concentraţi.

Judele arată înspăimântător, ca o spinare de dinozaur şi când te prinzi de bolovani îţi vine să te întrebi ce naiba faci dacă se scutură mastodontul. Din vârf totul pare şi mai bătrân şi mai ciudat de zici că te-a teleportat cineva la începuturile lumii. Mă aşteptam să fie mai greu de abordat dar n-a fost. Trebuie doar să fii atent că prize sunt destule. La coborâre e puţin mai nesuferit dar nu imposibil.

La 18:00 am fost înapoi la Bucura şi ne-am pus pe amestecat tării cu sirop de zmeură (cu 700 de ml de sirop iti faci vreo 3-4 l de suc, foarte practic pentru cine vrea un rucsac uşor) că doar începuseră cântecele de munte să răsune.

Mai multe poze aici:

Cârnic-Lacul Bucura-Zănoaga

Vor urma Vârful Peleaga, Vârful Retezat şi o capră curioasă.

2 thoughts on “RT Cîrnic-Lacul Bucura- Zănoaga-Judele şi marmota

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s