Cu motoru în Turcia- Drum, costuri şi servicii(I)

După o săptămână în Kusadasi şi vreo patru zile în şa, încă îmi zboară gândul la şoselele cu mare şi munte, la waterpark, la ruinele de la Efes, la gimnastica în piscină şi la greierii giganţi care chirăiau ca păsările. Azi vă povestesc despre costuri şi servicii iar în zilele următoare o să vă prezint oamenii şi locurile frumoase.

Vehicul: BMW F650, 1998

Consum: 4%

Km: 2500

Costuri: 200 euro benzină, 48 euro cazare în Cannakale(2 persoane)

Probleme tehnice: Singura meştereală la Capra Neagră a fost să-i întindem şi ungem lanţul la jumătatea drumului.

Am planificat tura asta în martie când am luat legătura cu Klever Travel şi am ales hotelul Vera Santa Maria din Kusadasi (4 stele, AI, 6 nopţi, 190 euro). Dacă aveţi poftă de excursii frumoase, daţi avansul în regim early-booking şi când o veni ziua de plecare nu trebuie să vă mai faceţi griji decât pentru banii de buzunar.

Drum

Vineri 19 august, la răsăritul soarelui eram în vamă la Giurgiu şi schimbam leva pentru benzină pe teritoriul bulgar. Motoarele nu plătesc vignetta, taxa de pod sau de vamă. Fără poliţie, cu multe gropi şi cu căruţaşi demenţi care ieşeau în mijlocul drumului, la prânz am fost la graniţa cu Turcia.

Nu ştiam că cetăţenii români nu mai plătesc viză la intrarea în Turcia. Oricum am stat vreo oră, trecând pe la fiecare căsuţă şi zâmbind la toţi vameşii care se minunau că venim din România. Nu mai zic de chinul scosului şi pusului căştii de 2000 de ori. Ce-i drept, turcii se uită atât de insistent la o femeie, încât mai că uiţi că ţi-a intrat un par în fund, te-ai copt în geaca de piele şi fost la saună în cască.

După Edirne ne-a răzbit foamea aşa că am intrat puţin în Uzunkopru (oraş fondat în 1444 de sultanul Murat al II-lea), pe o străduţă cu mult kebab. Turcii leneveau în faţa cafenelelor, fumau şi ne priveau iscoditori. Am mâncat rapid kebab în forma piept de pui super rumenit cu orez şi ne-am continuat drumul.

Mă simţeam de parcă îmi bătuse cineva cuie în fund şi mă fâţâiam în toate părţile când, în dreapta şoselei (e87), a apărut marea aia albastră ca în fotografii, cu stânci şi munţi verzi. M-am potolit şi m-am bucurat de privelişte până la Eceabat unde ne-am urcat pe ferryboat.

Dardanale

Eceabat este oraşul cel mai apropiat de câmpurile de luptă din campania Dardanale ( Primul Război Mondial 1915-1916, englezii şi francezii au încercat, fără succes, să ocupe Constantinopole şi să-şi asigure o rută pe mare până în Rusia) şi când îl priveşti simţi războiul în coaste. 120.000 de soldaţi sunt înmormântaţi şi comemoraţi în această zonă.

Motocicletele plătesc 7 lire turceşti pentru traversare, maşinile 10. La 18:30 am fost în Cannakale şi ne-am prăbuşit în Hostelul Anzac House (super curăţenie, gel de duş, proiecţii de filme seara şi wireless la numai 12 euro/persoană în camera cu 6 paturi). Ne era poftă de bere aşa că ne-am luat câte un Efes (3 lire turcesti) şi am dormit duşi. Făcusem 680 de km.

Din păcate nu am avut timp, nici la dus nici la întors, să ne oprim la Troia. Nici măcar nu ne-am pozat cu calul de lemn din Canakkale care a apărut în filmul cu pricina.

A doua zi pe la 10 am pornit în sfârşit spre Kusadasi. Ne-am rătăcit prin Izmir şi ne-am învârtit o grămadă dar cu ocazia am văzut şi uriaşul Ataturk, sub care scrie „Yurtta barış dünyada barış” adică ”Pace acasă, pace în lume”. Mustafa Kemal Ataturk a fost fondatorul Republicii Turcia şi a fost erou naţional, fiind implicat în respingerea Antantei din zona Gallipoli. Capul său poate fi văzut în toate mărimile, în diverse ipostaze şi e destul de înspăimântător.

Hotel

După 415 km şi multe serpentine frumoase cu vedere la mare, am ajus la Vera Santa Maria, care e la 2 km de intrarea în Kusadasi.

Toţi băieţii de la hotel au tăbărât încântaţi pe motor. Ce capacitate are? Cât costă? Cât e de greu? Ce permis îţi trebuie pentru el? Toţi aveau honda sau alte motoare mici şi îşi doreau ceva mai mare. La sfârşitul săptămânii recepţionerul ne-a spus că după ce se termină sezonul îşi ia BMW F650 că a găsit pe internet:)

Capra neagră a fost tratată regeşte în parcare, păzită şi mângâiată la fiecare schimb de tură. Ba o mai găseam şi pusă pe cricul central uneori.

Camerele arătau bine şi erau curate. Pe balcon aveam un desen cu o şopârlă care mi s-a părut foarte simpatic până am observat că şi-a schimbat poziţia şi  am început să ţip.

Piscina era mai mare decât în poze iar hotelul avea o mulţime de zone de joacă: petang, minigolf, tenis, volei, tenis de masă, baschet, polo, darts, table

Mâncare

Mâncarea a fost multă şi variată, spre bucuria turiştilor români care ocupau trei sferturi din hotel şi-şi umpleau farfuriile până dădeau pe dinafară.

M-am bucurat că aveau muuulte salate şi un bol mare cu morcovi. După atâtea ore în şa mi se părea că am alergat degeaba toată vara şi că am tonusul unui sedentar convins. Făceau şi humus, pui cu ananas, vită cu legume, dovlecei şi vinete la grătar, peşte. Dimineaţa nici nu ştiai ce să-ţi alegi- iaurt, cereale, omletă, clătite, ouă ochi, budincă, dulceaţă.

Mă distram tot timpul trăgând cu ochiu în farfuriile unor englezi care, deşi aveau atâtea legume în faţă, tot hamburgeri cu cartofi prăjiţi alegeau.

Sala de fitness era micuţă (o bandă, două biciclete, un stepper, o presă şi două şandramale pentru piept) dar utilă pentru nebunii ca mine care îşi imaginează că dacă fură 20 de minute pe banda de alergat vor arăta puţin mai bine. Sauna era şi ea inclusă şi  foarte încăpătoare.

Când bătea vântul (din păcate foarte rar), mirosea a piper roşu, a oregano, a dafin şi a tot felul de flori pe care nu ştiu să le numesc.

Noi ne-am simţit atât de bine în acest hotel încât când ni s-au terminat cele 6 nopţi am negociat cu cei de la recepţie şi ne-am mai luat o noapte (35 de euro de persoană).

Plaja

Am sărit în apă şi m-am înfipt cu mâinile în nisip ca să-mi scot picioarele, ca şmecherii, şi-am ieşit urlând cu o usturime teribilă în nas şi urechi:) Nu mă aşteptam ca apa să fie atât de sărată. Plaja hotelului era la vreo 200 de m. Erau câteva pietre la început dar le vedeai pentru că apa era azurie ca-n poze.

Merită să ajungi în Kusadasi cu transport propriu pentru că sunt foarte multe plaje de încercat. Nu ştiu dacă există centre de închiriat biciclete pentru că ăsta ar fi modul ideal în care să le vezi.

Bazar

Mai bine faci parasailing şi te duci la waterpark de mai multe ori decât să faci cumpărături în oraş. În Kusadasi trebuie să ai răbdare să negociezi toate porcăriile şi să fii conştient că oricum le-ai cumpărat la suprapreţ. Noi am descoperit un bazar în timp ce ne îndreptam spre parcul natural Milli (la 30 de km de Kusadasi), lângă o super piaţă de frcute şi ne-am cumpărat câteva mărunţişuri (de exemplu 2 rochiţe de vară- 10 lire, adică 18 lei). Vânzătorii nu ştiau engleză şi-ţi scriau preţul pe o hârtiuţă.

Activităţi

Parasailing-  la dublu 60 de euro (dacă negociaţi dur sau sunteţi grup mare, ajungeţi şi  la 50)

Ada Land şi Aqua Fantasy: 16 euro

Efes: 20 de lire turceşti

Milli Park: 5 lire (pentru motociclete)

Narghilea: 5-10 lire

Mai sunt multe alte excursii de făcut dar noi ne-am limitat la atât pentru că voiam să ne şi odihnim şi bălăcim. Dacă am fi vizitat în fiecare zi câte ceva, drumul de întoarcere ar fi fost un coşmar.

Singurătatea în cască

Când mergi atâtea ore în cârca şoferului de motocicletă te plictiseşti de tine şi de toate gândurile tale.

  • Mi-am editat în gând textul la care lucrez (cel puţin aşa credeam; când m-am pus pe scris tot monstruos a fost).
  • Am recapitulat ce vreau să vizitez. Mi-am spus iar ce obiective mă interesează, de data asta în engleză şi franceză ca şi cum prezentam o emisiune de travel.
  • Am spus poezii. Am epuizat toate cântecele pe care le cunosc. În timp ce răcneam de mama focului „cine iubeşte şi lasă” l-am văzut pe şofer făcându-mi semnul ok şi m-am înverzit. Deci mă aude?! Am încetat cu cântatul.
  • Mi-am povestit cărţi în gând.
  • Am numărat în franceză.
  • Am fredonat obsesiv „tralala”.

M-am plictisit de mine  şi m-am gândit că în clipa în care o să mă întâlnesc cu un om nou şi o să mă întrebe câte ceva despre mine o să-mi fie silă să-i răspund. În schimb de-abia aşteptam oameni diferiţi pe care să-i descos :))

Cred că un drum cu motocicleta ar fi un bun tratament pentru încântătorii omuleţi care adoră să se audă vorbind şi nu ascultă niciodată. După zece ore ar trebui să se sature.

Dacă aveţi concediu în septembrie, vă recomand această călătorie (mai ales că temperaturile mai scad puţin şi aerul devine mai respirabil).

Vor urma oameni interesanţi (Rodica din echipa de animaţie, tipul cu parasailing care avea rău de înălţime, Fufu turcul zăpăcit) şi tot felul de locuri frumoase.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s