Balkanik Festival

Această prezentare necesită JavaScript.

După o vineri şi o sâmbătă de zbânţuială pe nisip mă furnică pulpele şi încă-mi sună în cap trompete, tobe şi viori. Balkanik Festival a fost una dintre cele mai frumoase experienţe de anul acesta. Chiar dacă mi-am rupt şi teneşii şi fusta.

Cred că dragostea mea pentru muzica balcanică a început o dată cu piesa „Cadavrul Viu” pe care am văzut-o de foarte multe ori la Teatrul Naţional. Simţeam că nu pot să stau pe scaun de fiecare dată când începeau acordurile de la „Drago” sau „Sulutita” (muzica Nicu Alifantis) şi-mi doream atât de mult să fac figuraţie în Cadavrul Viu şi să fiu una dintre fetele care dansau în spate, atât de libere şi de frumoase încât păreau în transă.

Tot la începutul anilor 2000 am dat de casetele „Arizona Dream” şi „Music for Weddings and Funerals” (Bregovic) şi am început să dansez nebuneşte prin casă. De fiecare dată când eram singură acasă şi simţeam că am nevoie de bună dispoziţie, îmi atârnam de gât toate mărgelele pe care le găseam, înnodam o bluză, dădeam muzica la maxim şi dansam până nu mai aveam aer.

În 2001 a venit Bregovic la Sala Palatului şi-am fost în extaz. Eram clasa a IX-a, mă îmbrăcasem cu o fustă colorată de-a mamei şi am dansat îndrăcit dorindu-mi să fiu acolo, pe scenă, cu ei. După concert, conform obiceiurilor de pe atunci, am fugit în culise să iau autograf de la Bregovic (cunoşteam culoarele spre cabine că doar alergasem după Iris pe acolo). Când m-a sărutat apăsat pe amândoi obrajii, m-a luat de mână şi m-a învârtit într-o piruetă spunându-mi „Maruska”, mi-am zis că gata: „dacă nu mă apuc de dansuri ţigăneşti şi nu merg în turneu prin toată lumea cu The wedding and funeral orchestra, mă împuşc”.

Între timp mi-au trecut piticii de la 15 ani dar muzica şi dansurile balcanice mi-au rămas la fel de dragi.

Orchestra Slobodan Salijevic m-a făcut să dansez atât de îndrăcit încât, spre final, trăgeam aer de zici că alergasem vreo 20 de ture de stadion. Kalaşnikov, Mesecina, Bubamara, Jelem jelem, Caje Sukarije şi multe alte piese pe care era imposibil să stai la un loc, au făcut să răsune Grădina Uranus.

Taraf de Haidouks au  înnebunit publicul cu ţambalul şi au împins lumea la hore şi învârteli care au ridicat tot praful. Trebuia să fiţi acolo şi să-i vedeţi pe Caliu, Dinu, Fluierici şi ceilalţi lăutari vrăjitori. „Pădure, verde pădure” a fost cântată pentru Johnny Răducanu şi pentru Culai şi Cacurică (membrii ai tarafului care s-au stins în 2002 şi 2007).

„Sa-ti dau sortul la o parte
Si rochita jumatate,
Sa te curat de pacate
Ca sa ma plangi pan’ la moarte
Sa-ti dau sortul la o parte
Si rochita jumatate,aaahahahaaa
Doamne ,sa ma planga pan la moarte, mahaaa!”

Am dat o raită şi pe la standurile cu produse hand-made. Am apreciat covrigii înşiraţi pe aţă, am admirat fustele adevărate şi am căutat o basma roşie- fără succes. Sugestia mea pentru anul viitor ar fi să fie invitaţi să expună şi nişte meşteşugari adevăraţi. Un ibric de alamă, o pălărie, linguri m-ar fi tentat mai mult decât veşnicele bijuterii (frumoase, nu zic nu, dar prezente la orice sindrofie).

Ternipe

De-abia îi aşteptam pe ungurii pe care, vorba lui Vasile i-aş invita cu drag la „nunta, înmormântarea sau serbarea mea câmpeneascã”.

Ca şi în prima zi, publicul era puţintel rău la ora 18. Poate erau obosiţi de la Lets do it Romania, sau ca mine- de la vopsit şi inhalat gardul. Pe la Muro shavo kiki spiritele s-au încins din nou şi au început să tremure pe ritm.

Şi-a intrat pe scenă momentul meu preferat (după Taraf de Haidouks):

Mahala Rai Banda

Habar n-aveam ce show pot să facă Mahala Rai Banda şi cât de dedicaţi sunt publicului. Au făcut tot ce-au putut ca toată lumea să năduşească dansând, să aplaude frenetic şi să-i bisuiască mult.

Mi-au plăcut mult Zabrakadabra, Zuki Zuki, Kibori, Hora din Mahala, Balkan Reggae. La „Of, ce dor, ce chin, ce jale” toată lumea cânta. La bis a fost extaz mare pentru că „ai noştri” au tras o Mesecina de i-ar fi invidiat sârbii.

Dacă există vreun om căruia nu i-a plăcut Mahala Rai Banda, vreau să-l cunosc că sunt tare curioasă ce nod putea să le găsească în papură. Eu zic că ei sunt cel mai tare produs de gen pe care îl avem la ora asta. Şi suntextraordinari pentru că se simt bine pe scenă, râd, dansează şi au mândria aia, farmecul ăla care te face să-i iubeşti din prima şi să spui că sunt adevăraţi.

Bravo Ioniţă Aurel (vioară/voce), Ioniţă Florinel (acordeon), Cantea Georgel (tuba), Bosnea Aurel (bariton horn), Trifan Andrei(tenor horn), Zahanagiu Marian(trombon), Cantea Cristinel(trompetă), Oprica Viorel(trompetă), Mihai Cristinel(saxofon), Dinu Marian (tobe), Mihai Enache (darabukka) şi Manole Nicuşor – voce şi voie bună.

Baba Zula

Oricât de bună putea să fie ultima formaţie, trebuia să aibă un mare nod în gât ca să urce pe scenă după ce Mahalaua a înnebunit pe toată lumea. Publicul era încins bine şi mulţi (din aria mea de acoperire) au trăit o decepţie când seara a părut că se va termina cu o „chilluială”.

Încet-încet Baba Zula s-au lăsat descoperiţi şi au scos la iveală câteva piese foarte interesante.

Nu-i ştiam şi mi s-a părut un concept mişto dar parcă pierdeau ca muzicieni- prin comparaţie cu ceilalţi invitaţi ai festivalului. După fluiere, darabane, butoaie, trompete, ţambal, viori, pocnituri şi strigături care au făcut legea, să vii cu parte din sunete scoase din butoane poate părea prea puţin. Totuşi „oriental dub” sună bine şi te face să te mişti aproape fără să-ţi dai seama.

Mi-a plăcut Balkanik Festival şi de-abia aştept următoarea ediţie. Era nevoie de un eveniment de genul ăsta şi în Bucureşti. La cât mai multe!

2 thoughts on “Balkanik Festival

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s