RT Valea Alba- Valea Cerbului- Busteni

Această prezentare necesită JavaScript.

Experienţa mea cu traseele nemarcate continuă să fie redusă. M-am bucurat anul trecut de minunata Vale Seacă dintre Clăi. Începusem şi Valea Albă dar am făcut cale întoarsă pentru că nu aveam timp de coborâre. Weekendul trecut am căţărat-o în sfârşit.

La 7:30 am început urcuşul nesuferit prin pădure, pe traseul comun cu Pichetul Roşu si Poiana Coştilei. Anul trecut am scotocit ceva până am dat de intrarea în Valea Albă, acum am nimerit mai uşor „copacul cu ciuperci” şi am făcut stânga, părăsind marcajele.

Prin pădure mi-am dat duhul şi cred că aveam pulsul 150. Toţi am răsuflat uşuraţi când am ajuns în faţa văii şi ne-am oprit „La Verdeaţă” să ne îndopăm cu combustibil (ciocolată şi banane). Am făcut cunoştinţă cu încă doi tipi care urcau şi ne-am pus pe căţărat bolovani.

Seaca dintre Clăi mi s-a părut mai tehnică decât Valea Albă care are doar două săritori pe care, dacă vrei, le poţi ocoli. Nu sunt porţiuni expuse, ai doar două treceri pe perete la care trebuie să fii atent dar prizele sunt peste tot.

M-am minunat de cauciucul înfipt între câteva stânci pe care l-am văzut şi anul trecut tot acolo (adus cel mai probabil de o avalanşă) şi m-am zgâit la un schelet care părea de capră neagră.

Din când în când ne acopereau norii şi ceaţa şi ne puneam pe dârdâit. La cât de greu am înaintat prin pădure (aproape două ore până la baza Văii Albe), ne aşteptam să ne ia o veşnicie urcarea. Pe la 12 fără un sfert urcam treptele săpate în iarbă şi întrezăream releul de la Coştila. Făcusem aproape 5 ore din Buşteni. Am prânzit cu norii sub noi şi cu Coştila în stânga şi am pornit spre Omu.

Am fost dezamăgită că n-am văzut nici o capră, anul trecut am dat de ele şi pe potecă.

Unul dintre băieţii cu care ne-am împrietenit pe traseu ne-a tot tentat să facem Colţii Morarului şi ne-a cam convins până am ajuns aproape de Vf. Omu şi i-am văzut acoperiţi de ceaţă şi de nori urâţi. Nu aveam căşti, nu aveam sfoară- ar fi fost o idee tare proastă.

Pentru că era tot mai frig şi mai înnorat nu am mai urcat până pe Vf. Omu şi am luat-o de-a dreptul din potecă până am coborât în Valea Cerbului, mai jos de şerpişori. Şi dă-i şi chiuie de frica ursului, mai ales că am dat şi peste o urmă de gheară (săpase după un animal).

Pe la 5 am cotit prin pădure spre Căminul Alpin şi ne-am oprit în Buşteni pentru o bere rece şi o ciorbă de fasole în cuib de pâine.

După ce s-a lăsat întunericul am văzut trei lanterne chiar sub crucea Caraimanului. Am vrut să sun la Salvamont dar am urmărit luminile câteva minute şi am văzut că avansau, fără să dea semnale intermitente. Probabil erau aplinişti care se retrăgeau pe Brâna Aeriană.

Alba a fost uşurică (pentru că stâncile nu erau ude sau acoperite de zăpadă). Acum îmi fac curaj pentru Gălbenele, Brâna Aeriană şi Colţii Morarului.

 

One thought on “RT Valea Alba- Valea Cerbului- Busteni

  1. Pingback: Sălbăticie montană | Zăpăcita

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s