The Power of storytelling (I)

Pe 26 noiembrie a avut loc prima conferinţă anuală de jurnalism narativ de la Bucureşti, organizată de Decât o Revistă. Cred că aveam nevoie de evenimentul asta mai mult ca oricând. Când aşa-zisul „job de om mare”  îţi ia tot aerul uiţi ceva incredibil de simplu şi de frumos: Everybody has a story. Noroc cu cei patru speakeri minunaţi: Jacqui Banaszynski, Pat Walters, Alex Tizon şi Laurie Hertzel 

Sâmbătă la ora opt fără un sfert am deschis ochii cârpiţi de somn şi m-am bombănit în gând- „ce-şi face omul cu mâna lui într-o zi de weekend”.

M-am târât să mă spăl pe dinţi şi în timp ce mă priveam dezaprobator în oglindă mi-am amintit cât de fericită am fost anul trecut după ce am ascultat-o pe Jacqui Banaszynski povestind. Am ajuns la Universitatea Româno-Americană la ora 9 şi am aflat că organizatorii erau acolo de la 7:30. Toţi erau zâmbitori şi entuziasmaţi şi aşa au rămas până la finalul de la ora 18:00 când, după ce au participat alături de noi la workshop-uri, îşi doreau să nu se termine ziua.

Keynote speeches

Laurie Hertzel ne-a vorbit pasional despre „The power of story” şi despre cum poveştile ne ajută să înţelegem mai bine vremurile în care trăim. A povestit despre  „child brides in Ethiopia” şi despre cum „Reading is the opportunity to have a silent conversation with the great mind”.

Îndemnul ei a fost: There are stories everywhere. Go out and find them!

Pat Walters este producător la Radiolab şi are o mulţime de proiecte interesante cum ar fi Pop Up Magazine (prima revistă live din lume), Longshot Magazine (un experiment jurnalistic în 48 de ore) şi The Atavist (o revistă multimedia pentru iPad).

Vă recomand una dintre poveştile găsite şi spuse de Pat la radio, o poveste despre un  tip şi papagalul lui.

Mi-a plăcut mult abordarea lui şi sunt de acord că radioul are puterea de a spune poveşti fără să-ţi bage degetele în ochi (aşa cum se întâmplă de multe ori în cazul poveştilor filmate- mai ales la noi- dacă  ne gândim la unele întâmplări de la „În premieră” când ţi-e clar că personajele au fost puse să facă anumite gesturi de dragul camerelor). Mi-a plăcut şi dezbaterea care s-a iscat în sală- muzica folosită în poveştile de la radio manipulează ascultătorul să simtă anumite lucruri?

Alex Tizon a fost speakerul meu preferat. Nu ştiu dacă era emoţionat, sau dacă aşa arată de obicei prezentările lui. A ajuns la mine pentru că a fost în primul rând un jurnalist care ne-a vorbit despre teren şi meserie. Nu avea nevoie să fie un speaker strălucit. După discurs, la workshop ne-a întrebat cum ni s-a părut şi m-am gândit că poate nu ştia cât de specializat era publicul din sală şi nu era sigur ce gen de poveste să spună.

Şi-a început discursul cu povestea unei comunităţi izolate din Alaska şi pe măsură ce ajungea la unghiul care l-a ajutat să structureze şi să orienteze textul, a zâmbit tot mai larg.

No roads lead to Bethel. What Daniel calls a city is a dusty, disheveled conglomeration of shacks and warehouses in the middle of nowhere – nowhere being the Yukon-Kuskokwim Delta, a treeless, permanently frozen plain the size of Utah. Culturally and geologically, the delta has more in common with far-eastern Siberia than with the rest of the United States.

Ajungând la punctul culminant, zâmbea cu tot chipul şi m-am bucurat să recunosc expresia aceea de fericire pe care unii jurnalişti o au când vorbesc despre subiectele lor reuşite. Îmi plac jurnaliştii care povestesc despre anumite texte ca şi cum îţi povestesc ce minunăţii au mai făcut copiii lor.

A folosit două citate importante:

The shortest distance between a human being and truth is a story

„You have to live on the verge of tears”- that is the price you pay to be creators

Cu zâmbetul pe buze ne-a spus că, după ce a început să creadă că orice om are o poveste, lumea a devenit a lui. Şi chiar aşa părea. Nu cred că Alex Tizon e vreodată în pană de idei.

Ne-a lăsat şase sfaturi menite să „guide your work”:

1. Know your themes

Fiecare jurnalist are temele lui care îl emoţionează şi îl motivează să scormonească şi să descrie cu sufletul.

Câteva dintre temele preferate ale lui Alex Tizon sunt: Race, Identity, Conquest, Exile, Evil

2. Cultivate your senses

„Cultivate your empathy. Be the most observant in the room.”

3. Every person has a story worth telling

„Walking into a room could be a book.”

4. Boldly go where no reporter has gone before

5. Dig deep

„Emotion- that’ s where the gold is”

6. Embrace torment

Mi s-a părut foarte interesant că în timpul întrebărilor de la final, Alex Tizon se apropia tot mai mult de peretele din spate. Era ca şi cum încerca să rămână neobservat. Părea un reporter la datorie care încearcă să fie cât mai muscă. M-am gândit că poate e o deformaţie profesională.

Jacqui Banaszynski şi-a început discursul cu ideea că al doilea interviu e întotdeauna mai bun decât primul pentru că presupune o relaţie pe când cel dintâi e doar o întâlnire între un reprezentant al presei şi subiect. Apoi ne-a spus că se simte ca la al doilea interviu cu Bucureştiul:)

Vă amintiţi de dilemele mele „narative”? Jacqui mi le-a lămurit şi m-a convins că „if you don’t put your heart into journalism then you’re not doing it right” şi că e normal să plângi şi să te dai de ceasul morţii dar că nu e normal să intervii în poveste. Nici măcar atunci când oamenii mor.

Poynter Institute zice:

I. Seek the truth and report it

II. Act independently

III. Minimise harm

Jacqui spune:

1. Know the purpose of your own story

2. Be very clear to your subjects

3. Be aware of all the people you need to be loyal to

4. Don t make decisions for them

5. Seek other points of view

6. Find alternatives

7. Get closer to the story

Au fost aplauze sincere şi lungi, genul de aplauze pe care le simţi că îţi mulţumesc şi că nu sunt de complezenţă şi a fost tare plăcut să fii într-o sală plină de oameni care cred în puterea poveştilor. În pauza de masă aveam un zâmbet din ăla fericit şi am văzut şi alţi oameni umblând cu aceeaşi figură. Am auzit mulţi „mai vreau” şi şi mai mulţi „ce bine că m-am trezit şi am venit”.

Într-un episod viitor o să vă povestesc cum a fost la workshop cu Alex Tizon şi Pat Walters.

FOTO

One thought on “The Power of storytelling (I)

  1. Pingback: The power of storytelling « « Spada

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s