Jurnalism pentru adolescenţi

Din 18 ianuarie, cu mari emoţii, sunt gata să mă joc de-a spusul poveştilor adevărate alături de un grup de adolescenţi (14-18) interesaţi de jurnalism.  Atelierul de jurnalism narativ de la Fundaţia Calea Victoriei îi aşteaptă pe doritori cu şapte săptămâni în care să învăţăm împreună să ne identificăm poveştile, să le structurăm şi să le spunem exact aşa cum s-au întâmplat.

Mi-a plăcut dintotdeauna să scriu şi am ţinut jurnal încă dinainte să merg la şcoală. Recitind paginile cu scris tremurat şi cu surprize de gumă cu Luke Perry ascunse printre pagini, mi-am dat seama că eram un reporter mai bun în I-IV decât în adolescenţă.

Puneam pe hârtie toate banalităţile care mi se întâmplau, toate detaliile de care nu i-ar fi păsat nimănui şi pe care astăzi le găsesc incredibil de valoroase (cum ar fi „azi mamaie Marioara mi-a ghicit în cafea şi mi-a spus că o să am o misiune importantă în viaţă” sau „Am tăiat o chiftea în două şi i-am pus la mijloc bulion şi un chips Ruffles. A fost cel mai tare hamburger„- asta îmi aminteşte de vremea în care nu aveam cablu şi vedeam desene animate la un vecin; în desene apăreau hamburgeri aşa că mi-am confecţionat şi eu unul).

În liceu, în loc să scriu despre ce se întâmpla în jurul meu despre dramele, personajele şi culorile vârstei, dă-i şi scrie-i poezii de dragoste/scrisori de adio vreunui iubit. Dacă în locul meu ar fi fost un reporter, ar fi scos la iveală nişte poveşti foarte interesante despre băiatul de la noi din clasă care nu-şi scotea niciodată geaca, despre cum arată o zi în papucii unei Miss, despre cum e să fii în echipa de fotbal a şcolii, despre copilul care adormea tot timpul în clasă şi nimeni nu ştia că seara căra baxuri în Europa ca să strângă un ban, despre cearta unor prietene bune, despre o bătaie, despre fetele care făceau modelling, despre fata campioană la arte marţiale (…).

Poveştile sunt nesfârşite iar avantajul copiilor şi adolescenţilor este că se află chiar în mijlocul evenimentelor. E nevoie doar de permisiunea personajelor, de un editor şi de uneltele cu care structurezi şi spui o poveste.

De-aş fi ştiut din liceu ce-am aflat abia după ce am participat la cursul lui Cristi Lupşa şi anume că scrisul nu e un talent ci un meşteşug care se învaţă şi se perfecţionează în timp, aş fi avut astăzi un snop de poveşti vii şi adevărate din perioada 2002-2006.

M-am gândit că un atelier de jurnalism narativ pentru adolescenţi poate fi foarte util pentru că poveştile pe care le-am scris până acum m-au ajutat să învăţ multe lucruri despre lume şi să descopăr lucruri noi despre mine. Jurnalismul care spune poveşti şi creează experienţe poate fi o foarte bună ocazie de a te cunoaşte mai bine.

Am conceput cele şapte săptămâni de curs ca pe o modalitate, sper eu, plăcută de a-i asculta mai mult pe ceilalţi, de a ne dezvolta spiritul de observaţie şi de a scrie cu încredere despre poveştile din jurul nostru.

Până la finalul cursului, fiecare participant va scrie un eseu personal, o mini-poveste sau un mini-profil al unui personaj identificat. Exerciţiile de scris dar şi textele cursanţilor vor apărea pe un blog colectiv.

Mai multe detalii despre structura atelierelor puteţi găsi pe site-ul Şcolii de Arte & Maniere.

Cost: 320 lei

Înscrieri la adresa sam@victoriei.ro

Informaţii suplimentare la 0735 863 845

Vă aştept cu mare drag din 18 ianuarie.

One thought on “Jurnalism pentru adolescenţi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s