„Ich Clown”- si eu

Frăţioare, am fost aseară în Fabrica, frăţioare, la „Ich Clown” şi mi-a plăcut tare. 

Acum câteva zile citisem despre „Scrie despre tine„- atelier de dramaturgie şi dezvoltare personală, bazat pe poveşti şi experienţe reale. Suna interesant şi m-am întrebat cum ar putea să arate o piesă construită din experienţe personale. „Ich Clown” mi-a depăşit aşteptările, probabil şi pentru că ich clown also.

Sorin Poamă a modelat animale din baloane în Berlin şi Londra. Vera Ion a stat într-un campus londonez şi a experimentat petrecerile multiculturale şi „libere” (la care se ascund sau se dezvăluie făţiş mulţi rasişti şi multe ale prejudecăţi). Cei doi au construit un spectacol contemporan cu personaje complexe care îţi rămân în suflet.

Documentarea poveştilor s-a simţit imediat din firescul personajelor şi al replicilor. Nimic tras din păr,  nimic pus special ca şocheze, tot ce-am văzut au fost bucăţi din personaje reale. Cred că aş putea să bag mâna în foc că există o anecdotă reală şi pentru scena cu laba 🙂

Andrei Şerban (William) reuşeşte să aducă pe scenă fragmente dintr-un tip de personaj pe care l-am întâlnit cu toţii. Tipul ăla care găteşte, face curat, pune termopane şi vrea să se facă util cu orice preţ. Simpatic, cu o poveste tristă de viaţă, William îşi dezvăluie ego-ul uriaş şi fixurile abia pe străzile Berlinului, când „face vânzări” în timp de „frăţiorul” lui Adi modelează baloane pe o bancă. Te distrează cu fixurile şi te întristează cu povestea mamei  pe care o va ajuta să se opereze de cancer, chiar dacă l-a abandonat. Cunosc mulţi copii abandonaţi ajunşi adulţi care îşi ajută părinţii şi care cred că e „datoria” lor să aibă grijă de ei.

„Ich Clown” adună un snop de portrete pe care le-ai putea numi „Oameni care fug”- de ţară, de iubită, de sine, de maturizare, de familie. Cel mai amărât fugar e bietul Dragoş (Alexandru Potocean) care reuşeşte cu greu şi prea târziu să se desprindă de constrângerile familiei şi ale iubitei (interpretată enervant de bine de Ilinca Harnut care dă viaţa unei tinere cu reacţii de femeie care nu se dă în lături de la nimic pentru a-şi face un rost).

Dincolo de cât de mult mi-au plăcut naturaleţea textului şi a personajelor rămâne un gând: De ce nu? Ştiu să modelez săbii, două tipuri de câine, flori, lebede, maimuţe şi inimioare din baloane. Am pompă, am un costum de zână şi un costum de spiriduş. Iar ideea de a scrie despre cum îşi dispută „artiştii” stradali spaţiul comercial e aproape irezistibilă.

[trailer] Ich Clown from veioza arte on Vimeo.

De-abia aştept să văd şi „Refuz să cresc. Dacă puteţi face o mică donaţie„, „povestea unei tinere regizoare de teatru care lucrează ca statuie Peter Pan în Londra”.