Ajutor pentru Tamango

Luasem o pauză din mail-uri şi telefoane şi mi s-a făcut dor de Tamango şi de Aurica, soţia lui. Îi sun să văd ce mai fac şi-mi răspunde Aurica plângând: „Sunt distrusă, Ana! N-am fost niciodată aşa!”. 

La Valea Plopilor viscoleşte. Tamango nu mai are curent şi cineva i-a furat lemnele. Aurica a trebuit să pună gardul pe foc ca să facă cald în casă. Nu au mâncare. Nu au medicamente nu au nimic. Nu reuşesc să aprindă nici focul pentru că bate vântul foarte tare şi tot fumul rămâne în casă. Nu mai au nici baterie la telefon. Nu pot să-mi imaginez cum se simte Tamango, imobilizat, slăbit pentru că nu şi-a mai luat tratamentul şi forţat să-şi privească familia luptându-se cu frigul.

Dacă vreţi să-i ajutaţi şi aveţi maşini care nu se împotmolesc în nămeţi,  sunt doar 40 de km pana la casuta lui Tamango.

Au nevoie de:

Lemne

Paine

Mezeluri

Medicamente: Bilobil, Teofilina, Ascord şi nişte pastile de răceală

Later Edit:

Mulţumită lui Ciprian Necula şi KCMC am ajuns la Tamango, deşi drumul era închis şi poliţia a vrut să ne întoarcă din drum. Le-am spus că mergem la Valea Plopilor cu alimente, că sunt oameni fără curent şi vai de ei. Am aflat că tocmai în zona aia e viscolul cel mai puternic. Au fost porţiuni în care simţeai cum se ridică de pe şosea ditamai maşina de 2 tone dar şi porţiuni complet uscate. Cu atenţie se putea circula.

Din fericire, la Valea Plopilor, pe lângă „Privatizare” (magazinul din sat, singurul loc luminat pentru că au făcut rost de generator), băgaseră lama şi puteai înainta. Am oprit în faţa curţii care era veselă şi colorată astă-vară, cu flori mari la poartă şi şanţuri curate. Căsuţa lui Tamango părea pustie şi tristă aşa acoperită de zăpadă şi fără un sfert de gard.

Am intrat în casă. În prima cameră era frigider şi în pat, sub o pătură, dormea Marginea (a doua fată a lui Tamango). În a doua cămăruţă era cald şi Tamango ne-a primit vesel, la lumina lumânărilor. În patul de lângă el erau înşiraţi: Bucovina, Tamangaş, Claudiuţa, Nicoleta, Isaura, Luis. În picioare stăteau: Aurica, Gigi şi Vicente. 11 suflete izolate, fără curent de două zile, fără pâine, fără nimic. I-am întrebat dacă au răcit şi Isaura mi-a răspuns simplu: „Încă nu”

Ne-am pupat, am povestit 10 minute şi am fugit de frică să nu se înzăpezească drumul. A doua zi a revenit curentul în toată comuna şi după amiază primarul de la Ghimpaţi, Constantin Cărăpăceanu le-a trimis şi lemne.

Şi o veste bună: După ce trec zăpezile şi o să poată Aurica să umble după acte, Tamango o să iasă în sfârşit la pensie. Îi mai trebuiau trei ani ca să aibă vechimea şi acum „i-a primit” cu o adeverinţă de la Radio Guerilla🙂

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s