Refuz să cresc!

După ce am văzut Ich Clown mi-am amintit de verile cu animale din baloane pe la mare şi mi-am promis o aventură: baloniadă în Barcelona. Trebuia neapărat să văd şi „Refuz să cresc. Dacă puteţi face o mică donaţie”, o altă piesă de teatru scrisă de Vera Ion  şi al treilea proiect al platformei Scrie despre Tine.

Am ajuns aşadar în Londophone (pe care nu-l ştiam şi care e tare drăguţ şi prietenos), cu speranţe mari şi chef de plănuit aventuri cu baloane şi costume de spiriduşi.

La 8 şi un pic, Vera şi-a pus costumul de Peter Pan şi a început să ne ARATE lumea artiştilor de stradă. Textul curge frumos şi construielte suficiente momente şi scene încât uiţi că ai în faţă un singur personaj care deapănă amintiri. Londra prinde viaţă. Îi vezi pe artiştii de pe SouthBank, vezi copiii nedumeriţi care nici nu vin la poză, nici nu pleacă, vezi turiştii care trec grăbiţi şi turiştii care se bucură de parcă îl văd pe Peter Pan în carne şi oase.

”Nu te gîndi la bani. Banii se fac dacă nu te gîndești la ei. Ești frumoasă, ești luminoasă. Conectează-te la copii. Conectează-te la copii și la oricine îți zîmbește.”

Simţi prezenţa insistentă a băiatului în scaun cu rotile şi simţi panica Verei, acostată de mai mulţi români cu cefe mari şi lanţuri. Ştiu, mulţi ar zice că sunt stupidă dar nu pot să nu spun ceva:  nu mi-a plăcut că Ion din Giuleşti şi prietenii lui aveau pielea maro. [EDIT: Vera Ion spune că pânza cafenie a fost de vină: „era chiar bucalat roz in varianta proiectie pe perete alb”]. Mulţi români au atitudinea aia, indiferent de culoarea pielii.

Habar n-aveam că animalele din baloane au devenit ilegale în Londra şi că dacă împleteşti căţei şi săbii eşti un „criminal”.  Poate pentru că visez la luna aia în Barcelona cu un euro balonul, sangria rece şi poveşti pe plajă, dar îmi doream atât de mult ca Vera să facă suta aia de lire, să-i ia gel de duş prietenei şi să le facă cinste cu o masă amicilor care o găzduiau.

Depresia se insinuează obositor şi-ţi pune multe noduri în gât. Monologul devine dureros când Vera  se devalorizează şi-şi desconsideră fiecare părticică. Îţi vine să intri în poveste şi să o scoţi de acolo. Piesa îţi dă lovitura fatală, cu sabia micuţă de plastic pe care Vera o strânge în mână în timp ce strigă: „De ce nu spune nimeni că baiatul care l-a inspirat pe Peter Pan s-a sinucis?!”

„Every time a child says, ‘I don’t believe in fairies,’ there is a fairy somewhere that falls down dead”.

Sunt într-o pasă în care iubesc atât de mult poveştile cu zâne şi mai ales poveştile inventate de cei mici încât refuz să admit că Peter Pan nu există. „All the world is made of faith, and trust, and pixie dust”.

O să vedem împreună mai la toamnă dacă ideea cu baloanele în Barcelona (născută după „Ich Clown”),  a fost bună, sau trebuia să mă fi potolit după „Refuz să cresc” 🙂

You know that place between sleep and awake, the place where you can still remember dreaming? That’s where I’ll always love you, Peter Pan. That’s where I’ll be waiting. (Tinkerbell)