Ultima toamnă

„Poate că vina e doar a mea, dar n-am ştiut c-o pot avea. Te vei întoarce, măcar o noapte. Iris, nu vei mai pleca!”. Săptămâna asta Iris va cânta pntru ultima dată cu Cristi Minculescu la voce.  Am vrut să nu spun nimic până nu avem mai multe informaţii dar încet-încet se instalează tristeţea aia gravă şi mi-e tot mai greu să scriu fără să devin excesiv de penibilă aşa că mai bine o fac acum.

„Noi întotdeauna am încercat sã cântãm mai spre instinct primar. N-am încercat niciodatã sã ne schimbãm stilul din motive comerciale. Ar fi o capcanã foarte periculoasã, din ratiuni de vânzãri. Probabil cã asta a contat si în ceea ce priveste atasamentul si simpatia publicului” (Nelu Dumitrescu, 2002, intervievat de Marius Tucă).

Da, asta a contat cel mai mult. Şi au contat pofta de muzică şi bucuria cu care urcaţi pe scenă.

„Eu cand lucrez trebuie sa ma gandesc si la radio. M-am gandit ca trebuie sa se duca si trupa Iris pe radio, desi e foarte greu. Asta am incercat sa fac: multe lucruri schimbate, linia melodica a vocii – trebuiau duse spre anii nostri” (Mihai Alexandru, 2011, conferinţa de lansare a albumului 12 Porţi).

Înainte de concertul Iris 35 de ani mi-am luat inima în dinţi şi am scos din dosarul cu tăieturi din ziare, playlist-uri şi poze, cel mai drag obiect care îmi aminteşte de Iris: vederea  pe care am luat primul autograf de la Cristi pe 26 august 1999. Mi-a tremurat vocea când i-am spus lui Cristi că ăsta a fost primul meu autograf de la el şi am ameţit puţin când a dus vederea la inimă. Apoi a semnat cu markerul aproape exact peste zgârietura cu pixul rămasă de acum 13 ani. Atunci nu m-aş fi gândit niciodată că vor urma din nou zile de coşmar comparabile cu cele din 2009.

Marţi l-am ascultat înnebunită pe Cristi la Rock Fm. M-am bucurat că era glumeţ şi relaxat şi că a demontat zvonurile legate de noi probleme de sănătate. A fost diplomat şi nu a aruncat cu noroi în nimeni (chiar dacă Nelu a spus nişte lucruri care nu-şi aveau locul). Am fost în extaz când a anunţat că  NU SE RETRAGE DIN MUZICĂ şi deja mi-l vedeam cu nişte mega instrumentişti băgând două concerte mari pe an şi două-trei de club, odihnindu-se şi regăsindu-şi pasiunea pentru muzică.

Îmi pare rău că e dezamăgit de fani şi-l înţeleg, că doar am fost la sute de concerte şi am văzut degradarea publicului. Sper însă că realizează că lipsa calităţii fanilor din ultimii ani e în strânsă legătură cu o serie de mişcări extrem de nefericite pe care le-a făcut formaţia Iris.

Le-am tot dezbătut pe blog şi într-un articol scurt din Decât o Revistă, dar le reiau cu bulinuţe.

ERORI:

  • Turneul mediatic de prost gust cu care au promovat noul album şi concertul aniversar (Capatos, Acces Direct, Răi da Buni ??!)
  • Strategie de promovare fără nici o legătură cu Iris sau cu fanii lor (aviz Cat Music: Nu poţi să promovezi Iris ca pe un produs popcorn! De-asta nu s-au vândut mai multe bilete la aniversară! Pentru că oamenii s-au scârbit în loc să fie atraşi).
  • Supra saturare (Nici nu ieşise bine Cristi din spital şi aţi reluat ritmul nebun de concerte. De ce ar fi venit Gigel de la Poplaca până la Bucureşti la Iris 35 de ani când Iris au cântat  cu aromă de mici la Zilele Oraşului Poplaca?)
  • Puya (mai întâi la Ursus Evolution şi ulterior pe noul album)
  • Albumul 12 Porţi– neinspirat, cu efecte nefericite pe vocea lui Cristi şi versuri extrem de stupide.
  • Mihai Alexandru şi ideea de a duce „linia melodică a vocii spre anii noştri”
  • Senzaţia că fanii care iubesc Iris pentru stilul care i-a cosacrat nu mai contează. Contează în schimb consumatorii (exact ca-n noua lor piesă cu Puya „nu suntem oameni, suntem consumatori”).
  • Aş spune şi lipsa de diversitate a playlist-urilor, dar bulina asta depinde de cât de des mergi la concerte. Mi-e tare dor de albumul Mirage şi de piesele nepromovate de pe Iris 2000 şi n-aş suporta să le aud cu o altă voce.

Îi respect decizia lui Cristi şi nu am de gând să particip la nici un protest al fanilor. Prefer să-mi arăt dragostea aşa cum am făcut-o din 1999 încoace: cumpărând albume şi bilete la concerte, strigând şi bătând tare din palme, apărându-l pe Cristi şi apărând Iris ori de câte ori se spun lucruri neadevărate despre ei.

Am iubit Iris ca întreg şi mi-e greu să-i reneg chiar dacă mi s-a părut nedrept că au anunţat o asemenea schimbare prin două rânduri şi jumătate aruncate pe site. Aşa cum mi se pare nedreaptă rapiditatea cu care l-au înlocuit. Sigur, erau contracte semnate până la sfârşitul anului dar după 22 de ani în care Minculescu a dus locomotiva cred că ar fi trebuit să discute mult mai mult, cu riscul pierderii banilor.

L-am ascultat pe Toni Şeicărescu o singură dată cântând live şi e un vocal foarte-foarte talentat. Nu-l va înlocui niciodată pe Cristi şi chiar dacă voi susţine Iris cumpărându-le albumele în continuare, n-am să merg la concerte.  Ar fi prea trist.

Nu pot să merg la Iaşi şi Cluj să văd ultimele concerte cu Cristi la Iris. Aş plânge ca la înmormântare iar Cristi râde de lucrurile astea.

Prefer să rămân cu amintirile:

  • Cu nopţile prin cluburi când a doua zi aveam teză la română şi-mi luam autografe ca să-mi poarte noroc iar Cristi îmi ura baftă.
  • Cu concertele din Backstage, Lăptărie şi Strada de Vară la care am fost cu mâna în gips.
  • Cu concertul Iris Digital Athenaeum de la Arenele Romane la care am dat din cap şi am sărit strângând din dinţi, ascunzând o minunată colică renală.
  • Cu drumurile cu trenul şi ghiozdanul plin cu casete.
  • Cu tributul Led Zeppelin
  • Cu Stairway to Heaven
  • Cu vremurile când eram în primul rând şi mi se făcea frică auzind acordurile de la Somn Bizar pentru că publicul lua pur şi simplu foc
  • Cu noaptea de la Costineşti când singura barieră între trupă şi public era o linie trasă cu piciorul în nisip de un bodyguard. La „Mirage” (parcă) am zburat aruncată dintr-un pogo, mult peste linie, aproape de microfonul lui Cristi🙂
  • Cu imaginea lui, în spate la Sala Palatului, după concertul Iris Athenaeum, transpirat şi fiindu-i rău (avea temperatură mare), dar găsind puterea să zâmbească şi să ne dea autografe.
  • Cu concertul de la Târgu Mureş, imediat după operaţie
  • Cu concertul din garajul Europa Fm
  • Cu amintirea clipei când a dus vederea cu inimioară la piept şi a zâmbit.

6 thoughts on “Ultima toamnă

  1. Rescriu: de ce nu v-ati exprimat nemultumirea asupra calitatii proaste a muzicii atunci cand avea un rost?
    Nimeni nu avea curajul sa reflecte adevarul. Acum e prea tarziu, atunci poate reuseam sa-i indreptam catre o cale buna!

    Apreciază

    • Dragul meu, am pus linkuri in text catre articole vechi in care mi-am exprimat nemultumirea cu privire la albumul 12 Porti si cu privire la degradarea publicului. Nu am avut curajul sa le-o spun si live baietilor, mai ales cand Cristi venea dupa toate momentele alea cumplite. Poate asta e greseala mea

      Apreciază

  2. Ma bucur sa vad ca mai e cineva care vrea sa ramana cu amintirile placute cu IRIS, si nu merge sa protesteze sau mai stiu eu ce. Ultima mea amintire cu Cristi e cea din Club A dinainte de aniversare cand s-a luat de mine ca voiam sa fac o poza cu el. Prefer sa am imaginile astea in minte cand imi voi aminti de ei, decat ultimul lui concert, trist, la care multi vor urla, injura,etc.Ce conteaza este ca ambele parti vor continua intr-un fel sau altul ,si mi se pare normal sa le dam o sansa amandurora, nu sa devenim chiar atat de extremisti: IRIS=Cristi.

    Apreciază

    • 🙂 Ce-am mai ras atunci cand se poza singur. A fost o zi tare frumoasa.

      Chiar sper sa continue ambele parti, sa faca muzica buna si intr-o buna zi sa revina la sentimente mai bune si sa ne ofere macar inca un concert in formula cea mai draga.

      Apreciază

  3. Vestea plecării i-a luat prin surprindere chiar şi pe membrii Iris. Nelu Dumitrescu, bateristul şi liderul trupei, a declarat că Minculescu i-a anunţat acum trei săptămâni că vrea să renunţe. „Nu cred că părăseşte trupa pentru bani. E o minciună că nu câştigă destul. Din rock poţi să trăieşti. Greu, dar poţi. Cred că nu vrea să mai cânte, pur şi simplu. Cum a spus şi soţia lui: nu mai are chef”, a declarat, pentru „Adevărul”, fondatorul trupei Iris.De asemenea, Nelu Dumitrescu s-a arătat revoltat de această decizie, atât de bruscă. „L-am întrebat când ne-a spus că vrea să plece: «N-ai spus tu în interviuri că iubeşti oamenii, că iubeşti rockul?» A tăcut. Plus că nu poţi să laşi aşa, dintr-odată, patru oameni. Poate avem rate la bancă… Crede probabil că noi suntem bătaia lui de joc.

    Apreciază

  4. In toamna anului 1988 cu un an inainte de revolutie, Iris a oferit un concert extraordinar la Braila. Eram un pusti pricajit de clasa a IX -a si habar nu aveam cu ce se mananca rockul. Tin minte ca am cumparat o poza alb-negru cu „zimti” in care nebunii de la AC/DC erau in concert. Habar nu aveam eu de cine era tipul in pielea goala si in pantaloni scurti caroiati care sarea pe scena, dar mi-a placut asa de mult fotografia incat chiar m-am lovit cu un alt pusti ca sa pot pune mana pe ea. Ce indobitociti eram pe vremea comunismului. Si a intrat Iris pe scena si ce nebunie mare a fost. Stateam in primul rand la inghesuiala aproape fara aer si ma lasam leganat de multime la dreapta, la stanga inapoi si insinte int-un ritm ametitor pe muzica aceea ce mi se parea nebuna, ce imi inunda trupul si toate simturile. Cu Iris am devenit rocker! In acele momente comunismul nu mai exista, tot ceea ce simteam era Libertatea in cea mai pura forma. Multumesc Cristi pentru tot! Multumesc Iris!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s