Stelvio Pass

Această prezentare necesită JavaScript.

Am auzit prima oară de drumul ăsta la cursul de jurnalism narativ şi l-am pus într-un „sertar” pentru într-o bună zi. Din Cortina ne bătea gândul să mergem spre Verona şi Venezia, dar vremea se anunţa furtunoasă şi nu mai aveam nervi pentru încă o zi în ploaie aşa că am schimbat planurile şi am pornit spre al şaselea cel mai înalt drum din Europa.

Să fii în inima unor munţi spectaculoşi cu vârfurile înzăpezite şi să te „dai” pe acele de păr împrăştiate ca nişte spaghete, e spectaculos ca pasager, mai ales dacă îţi răsună Roadhouse Blues în minte şi cască.  Am ajuns după amiaza, în cursul săptămînii şi pe unele porţiuni am fost chiar singuri, dar am înţeles că în weekend drumul se aglomerează destul de tare. În rest: zeci de biciclişti la tot pasul, maşini destul de puţine şi mototciclete de tot felul (comuniste cu ataş, enduriste, haya…).

Istoric

Drumul datează de la 182 şi a fost construit de inginerul Carlo Donegani în numai 5 ani cu ajutorul a peste 2000 de muncitori. După Congresul de la Viena din 1815, austriecii aveau nevoie  să conecteze noua provincie Lombardia cu restul imperiului şi trecătoarea Stelvio era singura modalitate de a reuşi asta. Primul hotel din zonă, astazi Hotel Passo Stelvio a fost construit în 1897. Până prin 1959, drumul era deschis tot anul, şi iarna se parcurgea cu sănii trase de cai.

Traseu

stelvio

Pentru că veneam dinspre Cortina d’ Ampezzo, am urmat drumul spre Merano şi am urcat până la Cima Coppi (2760 m), urmând să coborâm în Bornio şi să ne îndreptăm spre lacul Como. Denumirea oficială a drumului este SS38 şi se poate parcurge şi invers, urcând dinspre Bornio prin tunelele lungi de 900 de m şi coborând spre Merano. Mai există şi varianta de a veni dinspre Elveţia (mult mai puţin aglomerat şi la fel de spectaculos), prin trecătoarea Umbrail (2501m). Google Maps

Mâncare şi suveniruri

Aveam toate hainele groase pe noi şi tot am îngheţat bine când am ajuns în vârf şi ne-au întâmpinat o mulţime de steguleţe, tarabe cu suvenituri, turişti şi vânzători veseli. Bratwurştii miroseau tare frumos aşa că ne-am luat câte o chiflă caldă şi am rămas uimiţi când vânzătorul tirolez ne-a întrebat în engleză de unde suntem, apoi a continuat într-o românească stricată: „Vrei varză?”. Există şi o brânză specifică regiunii, dar bugetul limitat ne-a ţinut departe de ea. Judecând după mutrele zen ale văcuţelor de prin zonă, probabil e genială. Am luat câteva vederi, pe care o doamnă drăguţă ni le-a ştampilat cu data şi un mic sticker pentru lipit pe motocicletă. Am încercat să nu mă uit prea mult la tricourile şi hanoracele de biciclist, la căciuliţele blănoase sau la brelocurile marmotă (20 de euro cel mai mic)

Condus

Ca motociclist, lui George i se pare mai plăcut de condus pe Transfăgărăşan sau pe Trsa din munţii Durmitor (alt episod), chiar dacă Stelvio este cu siguranţă mai spectaculos. Pe scurt:

„Abrupt, îngust, curbe foarte strânse. Motor încărcat. Urcam într-a doua. Coborârea genială”.

Domnii de la Top Gear au ajuns de asemenea la concluzia că drumul nostru ar fi mai plăcut decât Stelvio. Cum nu conduc, nu ştiu ce să spun despre zecile de ace de păr, dincolo de senzaţiile grozave şi de nodul în gât când vizibilitatea pe contrasens era 0.

Pe de altă parte, eram doi pe furnica F650, plus bagaje pentru o tură de două luni, deci bietul motor abia urca în punctele mai abrupte, cu siguranţă cu un motor mai puternic altfel ar fi stat lucrurile. Coborârea a fost însă foarte plăcută, mai ales că ne tot claxonau maşinile cu număr de România şi pasagerii ne făceau cu mâna.

Îmi doresc neapărat să ne întoarcem prin zonă, atât pentru via ferrata, cât şi pentru alte două drumuri de poveste care te duc la gheţarii Kaunertal şi Otztal.

3 thoughts on “Stelvio Pass

    • Nu era trafic foarte mare. Pe partea dinspre Austria era aproape gol. Spre Italia erau niste biciclisti care urcau eroic si cateva motoare. Masini destul de sporadic.
      Am facut o pauza in capatul dinspre Austria, la Obergurgl, unde, dupa cele peste 30 de grade „de la campie”, ne-am revenit cu temperaturi de 15-17 grade.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s