Primul Maraton-Raiffeisen Runners. Ediția nr. 3

În seara asta pornesc într-o aventură care se va materializa (sper), cu participarea la  Maratonul Internaţional Bucureşti (MIB). Vor fi 4 luni de antrenament alături de echipa Raiffeisen Bank şi de antrenorii Marian Chiriac şi Gabriel Solomon. Treaba mea va fi să documentez atât experienţa angajaţilor băncii, cât şi propriile trăiri în drumul către parcurgerea celor 42. 195 km.

Eu şi sportul

Nu am spus niciodată „mă duc la antrenament”, aşa cum de-abia aştept s-o fac acum.  În copilărie, singurele legături cu mişcarea au fost cursurile de balet, dans modern şi gimnastică aerobică. Nu-mi plăcea sportul când trebuia să sărim în lungime, sau să alergăm, dar compensam cu „solul” şi cu săritul caprei. În liceu am fost o neserioasă care îşi dădea toate probele cu o zi înainte de încheierea anului şcolar. Mă trezeam în ultima clipă fără note şi-l ţineam pe bietul dom’ profesor în soare în timp ce dădeam rezistenţa în stilul melc.

Am descoperit sportul în facultate, mai întâi cu mersul pe munte, apoi cu bicicleta, din când în când cu „sala”, şi prea puţin la panoul de escaladă.Am participat la cîteva maratoane de MTB şi de fiecare dată atmosfera m-a cucerit, chiar dacă înnotam în noroi sau muream de frică. Când ajungi la finish şi împărtăşeşti  bucuria cu prietenii, dar şi cu o mulţime de necunoscuţi, rămâi doar cu o incredibilă satisfacţie şi toate greutăţile din timpul cursei dispar.  Îmi imaginez că aşa trebuie să fie şi în cazul unui maraton de alergare.

Eu şi alergatul

De vreun an de zile, ies la alergat la pista de la Stadionul Naţional, măcar 2-3 seri pe săptămână. După 10 ture, văd stele verzi, dar sunt relaxată şi, la vreo oră după alergare, simt că am energie să mai fac o mulţime de lucruri. Cel mai mult îmi place să ascult înregistrări de interviuri în timp ce alerg- în felul ăsta, când ajung acasă, mă ard degetele să mă apuc de scris.

Mi-am dorit să fac parte din proiectul „Primul Maraton-Raiffeisen Runners„, ajuns la ediţia a III-a pentru că am simţit că am nevoie de un obiectiv important şi pentru că am sperat că experienţa asta mă va disciplina şi pe alte planuri, mă va ajuta să prioritizez, să fiu mai eficientă, să mă trezesc mai devreme. Dacă vreţi şi motivul superficial, da, normal că vreau să slăbesc :).

Echipa

21 de angajaţi Raiffeisen au răspuns provocării Primul Maraton. Experienţa anilor trecuţi a arătat că în general rămân dedicaţi între 6 şi 8 oameni. O să vedem împreună cum vor evolua lucrurile. Unii dintre ei au mai alergat semi maratoane sau curse montane, alţii au deja o disciplină a alergatului. Din fericire, câţiva sunt la nivelul meu, deci măcar la început ar trebui să nu fiu singură.

Planuri

Fiecare participant trebuie să decidă pentru ce se antrenează şi ideal să nu se răzgândească de 10 ori: maraton sau semimaraton. Aveam de gând „să văd„, în funcţie de cum o să mă descurc, dar de la întâlnirea informativă am înţeles că motivaţia e foarte importantă.  Dacă nu îţi setezi un obiectiv clar de la început, ai toate şansele să-ţi găseşti scuze şi să nu tragi suficient pentru că există portiţa semi. Aşadar, îmi doresc maraton, dar nu daţi cu pietre dacă o să dau înapoi.

Primele antrenamente vor fi la fel pentru toată lumea, iar apoi Marian Chiriac şi Gabriel Solomon vor concepe programe individualizate de pregătire pentru fiecare dintre participanţi. O să alergăm în grup de 2 ori pe săptămână şi de 2 ori individual. La finalul fiecărei săptămâni vom completa un raport cu timpi, distanţe, dureri sau alte dificultăţi apărute.

Despre toată experienţa o să puteţi să citiţi aici, pe alerg.ro şi pe pagina de Facebook a proiectului Primul Maraton.

Revin mâine cu povestea primului antrenament care începe astăzi la ora 19:30.

Mai am 117 zile să trec de la 10 ture de 400 de m (maximumul din prezent), la echivalentul a 105.5.