Am profitat de ziua liberă de luni şi am fugit la mare pentru weekend, un pic stresată că n-o să reuşesc să alerg singură 10 km câţi aveam în program pentru duminică.
Când am pornit în aventura Raiffeisen Runners mi-am spus că antrenamentele de grup mă vor ambiţiona şi că atât timp cât răspund prezent când ne adunăm cu toţii în Herăstrău, nu o să renunţ. Mi-era însă teamă de momentele când nu o să fiu în Bucureşti şi va trebui să alerg singură distanţe pe care nu le-am mai parcurs niciodată. Când am aflat că toţi prietenii mei pleacă la mare, m-am tot perpelit: ba că mai bine rămân în Bucureşti şi alerg în grup; ba că dacă ratez un weekend lung la mare pentru că mă tem că n-o să fiu suficient de disciplinată de una singură, la un moment dat tot o să clachez.
Duminică dimineaţă am făcut o baie în mare (bună pentru coborât temperatura înainte de antrenament) şi apoi m-am schimbat în şort şi tricou. Am băut 500 de ml de apă minerală, m-am îmbibat în cremă de protecţie solară, m-am blindat cu şapcă şi ochelari de soare şi am început încălzirea spre amuzamentul „publicului” din campingul Elodie. Prietenii mei se tăvăleau prin nisip la volei, cu scurte pauze de bere rece 🙂
Am dat drumul la muzică şi am pornit în alergare uşoară spre Cap Aurora. Cu fiecare pas mă gândeam că nu prea am şanse să alerg nici 6 km, la cât de fără chef şi de greu înaintam. În Cap Aurora am crezut că faleza e mai lungă aşa că am făcut o frumoasă ocolire pe la hotelurile din vârful falezei şi apoi m-am întors la drumul care înainta spre Venus. După primul km mi-am intrat în ritm şi m-am oprit din calculat în minte „cât am făcut până aici”, „câte minute au trecut”, „cât mai am”.
Era deja cam târziu pentru alergare (10:30). Norii şi vântul au ţinut cu mine şi am avut răcoare până în apropiere de „Balta Mangalia” unde m-a lovit arşiţa. Am boscorodit responsabilii cu trotuarele pe ruta Venus-Saturn, atât cu gândul la utilizatorii de scaun rulant, la părinţii cu cărucioare, sau la biciclişti, cât şi la picioarele mele care cam scârţâiau la fiecare urcare şi coborâre de bordură înaltă.
Din Venus, drumul urcă (%/¤#”!) spre Mangalia. Nu cunoşteam prea bine zona, aşa că am fost extrem de plăcut surprinsă când am ajuns la DN şi am văzut semnul de intrare în Mangalia. Cum nu mi-am cumpărat încă un ceas deştept, singurele mele reper erau cronometrul de la telefon care îmi zicea că am alergat vreo 40 de minute şi indicatorul rutier. Ajunsesem la jumatea traseului şi tot ce aveam de făcut era să mă întorc. După încă un km a început să mi se usuce gâtul şi am decis să mă opresc şi să-mi cumpăr o apă. Îmi era şi foame (sm greşit că nu am mâncat cu o oră înainte de alergare), dar m-am temut să mănânc ceva şi am preferat să amân momentul. N-am stat mai mult de un minut, dar când am reluat alergarea zici că aveam bolovani în picioare. Noroc cu „Tarantula” care a început să bubuie în căşti şi cu un alergător de pe sensul opus care mi-a făcut vesel cu mâna.
Pe ultima bucată n-am mai suportat melodiile alerte care-mi cereau să grăbesc ritmul şi m-am bucurat când au început acordurile de la „Waiting for the sun„. Alergam încet cu Morrison în urechi şi mă gândeam numai la cum o să sar în mare şi o să plutesc cu ochii închişi.
După calculele mele, tura dus-întors avea aproape 12 km, aşa că m-am oprit cu un km înainte de camping şi am început să merg. Alergasem o oră şi 18 minute iar săritura în mare a fost nepreţuită. După ce am calculat online traseul şi mi-au ieşit 10.8 km, am umblat toată ziua cu un mare zâmbet mulţumit. Eram la finalul celei de-a doua săptămâni de antrenament pentru Maratonul Internaţional Bucureşti şi alergasem un total de 21 km.
Colegii mei s-au întâlnit în Herăstrău duminică la 19:30 şi au alergat între 8 şi 10 km. Săptămâna asta avem un obiectiv total de 28 km. Marţi am alergat 8 km pe ruta Vama Veche- 2 Mai- Vama Veche, cu gândul la Cros Pentru Tata, eveniment caritabil care a avut loc luni, în parcul IOR la care au participat şi câţiva dintre membrii echipei Raiffeisen Runners. Eu am donat astăzi şi nu e prea târziu să faceţi şi voi un gest frumos care poate însemna foarte mult.
Mâine urmează încă 8 km, iar duminică ne războim cu două ture de lac (12 km).
Mai sunt 100 de zile până la Primul Maraton.
Zăpăcita 