Sedlo Pass- Muntengeru

Dacă ar fi să rezum cele 10 zile pe care le-am petrecut anul trecut în Muntengeru, ar suna cam aşa: munţi, mare, lacuri, oameni foarte prietenoşi, cetăţi, mâncare bună, pepeni dulci şi preţuri foarte mici. Unul dintre locurile mele preferate a fost drumul care străbate munţii Durmitor şi coboară într-un peisaj de poveste oferit de Pivsko Jezero.

Această prezentare necesită JavaScript.

Pentru pasionaţii de drumuri, cel mai înalt drum pavat din Muntenegru (1907 m), e neapărat de pus pe listă. Sigur, sunt drumuri mult mai spectaculoase decât Sedlo Pass, dar puţine sunt atât de libere, de liniştite şi de sălbatice.

Dacă ajungeţi în zonă, nu neglijaţi cel mai înalt orăşel din Balcani (1456 m). Zabljak a ars în întregime în timpul celui de-al doilea război mondial şi a fost ridicat din nou, devenind în scurt timp cea mai populară zonă pentru sporturi de iarnă din Muntenegru. Aşezat la poalele munţilor Durmitor, Zabljak este foarte apreciat pentru parcul natural în care se află „Crno Jezero” (Lacul Negru), şi pentru zecile de trasee montane care pornesc de aici.

Am pornit din Zabljak într-o dimineaţă înnorată, hotărâţi să ne căţărăm cu motorul în munţii Durmitor şi să poposim la mare, în golful Kotor. Drumul a fost o surpriză foarte frumoasă pentru că era proaspăt recondiţionat şi liber. Îngust şi fără parapeţi, dar cu un asfalt foarte bun. Ne-am intersectat cu maximum 5 maşini, 2 ciobani şi câteva vaci care traversau leneş şoseaua.

Vârfurile stâncoase încadrează peisajul ca într-un amfiteatru natural care mi-a amintit destul de mult de platoul din Bucegi.

După 42 de km am ajuns în dreptul satului Trsa unde am descoperit un „eko camp” foarte simpatic, cu mici căbănuţe, locuri de cort, cai, biciclete de închiriat şi mâncăruri tradiţionale. Ne-am continuat drumul spre Pluzine şi apoi spre mare, pe o ploaie de toată frumuseţea. Noroc cu tunelurile care ne mai adăposteau din când în când.

Când să coborâm spre golful Kotor, ne-am oprit să facem o poză (nereuşită din cauza norilor şi a ploii), iar furnica neagră n-a vrut să mai pornească altfel decât împinsă. Noroc că era vale şi în mers a fost de acord să-şi revină. Cel mai probabil aveam apă nu numai în bocanci ci şi în benzină.

Cum turna cu găleata şi norii erau ameninţători, am decis să fugim spre Croaţia unde speram să ne aştepte vreme mai bună. La vamă am depăşit coloana de maşini pe contrasens spre disperarea unui poliţist care ne-a făcut semn să oprim şi apoi ne-a lăsat în pace când ne-a văzut cât eram de uzi. Soarele a apărut abia prin Dubrovnik când deja miroseam a câini uzi.

Am rămas cu regretul că nu am văzut mai nimic din golful Kotor, dar îmi doresc să ne întoarcem în Muntenegru pentru că traseele din munţii Durmitor par foarte tentante, iar marea Adriatică e la doar 150 km de vârfurile de peste 2000 de m.

2 thoughts on “Sedlo Pass- Muntengeru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s