Orchestra Filarmonicii Regale din Stockholm la Festivalul George Enescu

Foto: Festivalul George Enescu

Autor: Sergiu Iczkovits

În a 24- a zi a Festivalului George Enescu ajuns la ediţia XXI, Orchestra Filarmonicii Regale din Stockholm a adus pe scena Săli Palatului „Simfonia I în mi minor op.39” a lui Jean Sibelius.

După suita a II-a în Do major a lui George Enescu şi concertul în Re major al lui Igor Stravinski, zumzetul pauzei a animat Sala Palatului. Interpretarea violonistului lituanian Julian Rachlin generase aplauze puternice minute în şir. Citisem că simfonia lui Sibelius este deosebit de trista, dar nu mă aşteptam la tăvălugul emoţional în care m-am trezit. Preţ de aproape 40 de minute m-am cufundat într-o poveste muzicală răscolitoare, epuizantă şi plină de înţeles. Nu ştiu dacă starea mea tristo-tomnatică a contribuit sau nu, dar Simfonia 1 m-a copleşit.

Nature is coming to life: that life which I so love, now and always, whose essence shall pervade everything which I compose ( Jean Sibelius).

Simfonia începe blând, apoi totul se precipită, ca într-o avalanşă de gânduri. Se transformă în tânguire, întreruptă din când în când de accente vesele- ca atunci când încerci să-ţi vezi de viaţă şi să ignori concluziile triste la care ai ajuns, deşi ştii că invariabil te vei întoarce în punctul ăla cu coloană sonoră aproape funebră şi vei încerca din nou să le confrunţi. Am perceput simfonia ca pe o luptă cu sinele, ca pe o încercare de a trece peste dureri şi de a ieşi la suprafaţă. Din păcate, după fiecare moment în care simţeam că lucrurile se îndreptau şi căpătau o notă mai optimistă, Sibelius mă scufunda grav şi sigur înapoi. Fiecare sunet mi-a transmis distanţă, înstrăinare, căutare, gol.

Dacă sunteţi ca mine şi, în zilele mai proaste, vă căutaţi muzică tristă care să vă adâncească şi mai mult starea, s-ar putea să vă împrieteniţi cu această simfonie, scrisă în 1898, când Sibelius avea 33 de ani.  A fost pentru prima oară înregistată în 1930, sub bagheta lui Robert Kajanus, bun prieten al compozitorului finlandez. Puteţi să ascultaţi acea versiune aici.

Bonus: Thea Musgrave – Song of the Enchanter, compus în cinstea celor 125 de ani de la naşterea lui Jean Sibelius aniversaţi în 1990.

Mulţumesc Simona Barbu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s