O vară de răscruce- Truman Capote

Am ajuns abia astăzi la ceea ce ar fi trebuit să fie romanul de debut al lui Truman Capote. De l-aş fi citit prin liceu sunt sigură că mi-aş fi imaginat săptămâni bune că am ceva din Grady McNeal. Aşa m-am bucurat doar de madlena cu aromă de viaţă la 17 ani.

Truman Capote a abandonat cele patru caiete studenţeşti care adăposteau manuscrisul romanului „Summar Crossing” (O vară de răscruce- Polirom)  în 1966 când s-a mutat din Brooklyn, lăsând impresia că nu are de gând să mai publice vreodată povestea adolescentei care rămâne singură la New York în vara anului 1945.  Lucrase vreo zece ani la primul draft  al romanului, dar decisese împreună cu editorul că nu e suficient de bun.  Capote notase că textul e bine scris, dar avea ceva ce nu-i plăcea: „One day I just decided: I don’t really like it. I think it’s well written and it’s got a lot of style, but I really don’t like it. And so I tore it up”. Caietele au fost descoperite de nepotul autorului în 2004 şi publicate în 2005.

More and more, „Summer Crossing” seemed to me thin, clever, unfelt. Another language, a spiritual geography, was burgeoning inside me, taking hold of my nightdream hours as well as my wakeful daydreams.” (p.79 Capote- Gerald Clarke)

Nu ştiu ce-ar fi spus Capote dacă ar fi aflat că i-au publicat romanul de care s-a îndoit poate cel mai mult, dar aş spune că numai „unfelt” nu este.

Scurta poveste a lui Grady e o mică bijuterie, mai ales pentru fanii lui Capote, pentru că îţi oferă prilejul de a trage cu ochiul la stilul şi personalitatea scriitorului înainte de a ajunge faimos. O adolescentă machiată strident îşi ascunde din frumuseţea inevitabilă a vârstei, dar felul în care încearcă să-şi afirme personalitatea o face cel puţin la fel de interesantă. Cam aşa e şi cu romanul ascuns în sertarul lui Capote. Experimentează, încarcă, se joacă, poate să pară prea mult, prea înzorzonat, prea făţiş, dar te prinde.

În plus, mai că-ţi vine să subliniezi construcţiile cu care Capote reuşeşte să dea viaţă oraşului şi să-l facă să vibreze în fiecare pagină:

„starless night-fall sky had closed down like a coffin lid, and the avenue, with its newsstands of disaster and flickering fly-buzz sounds of neon, seemed an elongated, stagnant corpse”

Cred că romanul m-a prins într-o dispoziţie destul de copilăroasă pentru că povestea simplă, excesul de detalii şi de imagini poate prea căutate, amestecul de stiluri, n-au făcut decât să intensifice efectul verii plină de zvâcniri. Preţ de puţin peste o sută de pagini, poţi să simţi cum bate inima la 17 ani, chiar dacă n-ai purtat vreodată pantofii unei socialite. Ameţeala, îndrăgosteala, gelozia, lacrimile, alcoolul, ţigările, castelele de nisip care ascund prietenii, sunt la fel. Un fluture prins de un Clyde cu braţe puternice şi tăceri misterioase rămâne la fel de valoros.

Joaca de-a gospodăria cu  gălbenuşul de ou aterizat în albuşul pregătit pentru tortul de ciocolată şi cu cafeaua reîncălzită, uriaşul patului, ghiolbăniile care ţi se par inexplicabil de irezistibile, chiştoacele şi goana cu maşina, toate contribuie la amestecul ăla de sentimente greu de regăsit la maturitate. Când ţi se pare că vara e interminabilă şi că pe de o parte ai tot timpul din lume, iar de cealaltă parte palpitaţiile te perpelesc pentru că fiecare clipă ţi se pare cea mai importantă din viaţa ta de până atunci.

Nu te lasă cu revelaţii, nu schimbă nimic în tine, dar e plăcut de citit şi te face să vibrezi dacă eşti în dispoziţia potrivită. Pe mine m-a făcut să-mi fie dor de cum mă vedeam personaj în orice roman îmi cădea în mâini.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s