„Anii trec şi anii vin, ne-am întors cu cer senin” , vorba noii piese (Vom Veni) lansate de Cristi Minculescu, Nuțu Olteanu, Ken Sundberg & Anders Diephuis. Vremea a decalat cu o zi spectacolul aviatic, dar nu și concertul super-grupului din cadrul Bucharest International Air Show & General Aviation Exhibition.
Dacă în timpul probelor de sunet, vântul părea că o să zboare trupa de pe scenă, când a venit vremea concertului, soarele a ținut cu cele câteva sute de oameni care nu s-au speriat de norii de furtună. Am avut așadar parte de un concert de zile mari, pe fundalul unui apus de poveste
Nuțu Olteanu ne-a spus povești cu chitara, trecându-ne prin adolescența și tinerețea lui, plecarea din țară și revenirea (Amintiri, Danube Delta Blues).
Toți așteaptă de la mine și chitara mea
Să le cânt, să le povestesc
De un timp de demult
Și nu pot să nu zâmbesc
Ia și învață o meserie
Să vezi ce bine o să-ți fie
Îmi spuneau
Eu cu Hendrix și cu Clapton
Și cu Winter și cu Blackmore
Cochetam
Apoi Cristi ne-a trecut prin Pe ape, Cei ce vor fi, Lumina, Vom veni, Trenul fără Naș, Noaptea, Give me all your love, Highway to Hell, Feel like making love, Strada ta- varianta de vară, reggae. Și a făcut ce știe cel mai bine: să electrizeze, să-ți facă pielea de găină, să te facă să uiți câți ani ai, să nu vrei să se mai oprească.
Publicul, așa puțin cum era, a reacționat puternic și cald, de la picii care ocupau primul rând, la părinții care dădeau din cap mai în spate. Printre ei, și eu, ditamai omu la 26 de ani, vrăjită și topită ca la 13. Nu pot să explic cum funcționează vraja asta, de ce te prinde sau de ce nu, dar, pentru unii dintre noi e acolo și nu dispare orice ar fi.
Nuțu Olteanu o spune mai bine decât mine într-un interviu pentru Formula As:
Până și mie mi se zbârlește părul când începe să cânte. Asta înseamnă să fii artist, să ai acel fior.
Supergrupul a împlinit un an de activitate și peste 40 de cântări în țară. Mi-aș dori un concert mare pe care să-l imprime apoi pe DVD. O întâlnire muzicală cu chimie așa de puternică trebuie să rămână.
Zăpăcita 