Mamaie şi Clona

Aveam 15 ani şi-mi petreceam uneori serile la străbunica mea pentru că locuia la jumătatea drumului între liceu şi acasă. Mamaie Marioara mă primea cu cartofi prăjiţi cu ouă ochi sau cu mămăligă cu brânză. Dacă mă vedea cu blugi largi, striga după mine „Spoi căldări, spoi căldări”. După amiaza făceam cafea şi stăteam la poveşti căutate în desene de zaţ şi-n cărţile de joc cu care-mi dădea pasenţe să vedem dacă mă place X-ulescu, dacă-s mai multe fete în jurul lui, sau care o să-mi fie soarta. Mamaie spunea că mă vede vorbind în faţa multor oameni, dar că o să reusesc numai dacă dau „negreala” la spate. Când venea ora „filmului”, se aşeza pe fotoliu lângă televizor şi eu îi citeam subtitrările de la „El Clon”. Aşa nu-i mai făceau ochelarii grei rană la nas şi-şi odihnea şi ea ochii. Mie îmi plăcea pentru că visam să intru la UNATC şi era un prilej numai bun să-mi exersez dicţia.

„Clona” era o telenovelă plină de stereotipuri despre islam. Dar mamaie se topea de focul lui Jade şi al poveştii ei de iubire neîmplinită, iar eu mă înfioram când muzica se împletea cu imaginile dunelor din Merzouga şi ale străduţelor întunecoase din Fez. „Joacă şi tu pe lângă ei”, zicea mamaie când dansa Jade şi apoi râdeam amândouă de maimuţărelile mele. Mi-am promis de atunci că o să ajung pe urmele Clonei şi că o să-i povestesc străbunicii în cele mai mici amănunte.

Am ajuns în sfârşit pe străduţele din Fez la mijloc de martie. Din păcate mamaie nu mai vede deloc din cauza cataractei şi nu-i pot arăta fotografii. Nici cu memoria nu stă prea bine, amintirea după amiezelor cu cafea şi Clona e difuză. Azi a avut un accident cerebral. E la spital sub supraveghere, speriată şi tăcută, dar e spre bine. În loc să dau “negreala” la spate, o caut în coloana sonoră a clasei a IX-a. Niciuna nu mai suntem acolo.

 

2 thoughts on “Mamaie şi Clona

  1. Hei, tu! Mi-ai trezit amintiri cu Clona! Si mie imi ”dadea cu ghiocul si imi citea in bobiȚ o mamaie. Nu a mea, dar in fine… M-am regasit un pic in povestioara ta!🙂
    Ma bucur sa te citesc. M-a apucat tristetea un pic cand am vazut partea cu accidentul cerebral, dar m-am linistit cand ai scris ca e bine.
    Ma bucur tare mult. Sper ca acum se simte si mai bine!

    Te imbratisez cu drag!
    Cecilia

    Apreciază

    • Hei! Ma bucur ca a functionat regasirea. Mamaile usor mistice sunt o mare bucurie, mai ales in adolescenta🙂. Mi-ar placea sa citesc despre ghioc si bobi.
      Te imbratisez si eu!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s