Lumea e a mea

lumea e a mea

Lungmetrajul de debut al regizorului Nicolae Constantin Tănase o să-ţi amintească de tine, sau o să te înveţe ceva despre lume cu Ruby în coloana sonoră. Din 23 octombrie în cinematografe!

Când ţi-ai petrecut anii de liceu uitându-te peste umăr şi temându-te să nu te trezeşti cu o gumă în păr sau cu coşmarul unei colege care îşi umple pumnii de şuviţele tale decolorate cu pudră, lumea imaginată de regizorul Nicolae Constantin Tănase şi scenarista Raluca Mănescu devine puternic familiară şi-ţi înghioldeşte multe amintiri rămase pe coridoarele de grup şcolar de la marginea Bucureştiului.

Liceul meu avea de toate: fete care rămâneau însărcinate, fete care mergeau la secţie să dea declaraţii că iubiţii lor sunt cuminţi şi că bătaia la care au scos cuţitele a fost o neînţelegere, flegme aruncate daca nu-ţi plăcea faţa cuiva- variate cu bulgări cu gheaţă în sezon, sau sticle de plastic cu dop stropitoare, toalete împuţite şi fără uşi, chiuvete înfundate cu chiştoace, elevi care săreau să-şi lovească profesorii, profesori care îşi pipăiau sau îşi loveau elevii, baluri de boboci cu manele şi furat genţi şi telefoane, cârpe în loc de bureţi, iubiţi care cumpărau lanţuri de aur, telefoane şi parfumuri.

Da, au fost şi olimpiade, şi profi pe care n-o să-i uit vreodată, şi fesivaluri de teatru, dar se împleteau cumva cu cotidianul în care mă temeam de Maradona, iubitul unei colege despre care auzisem că a făcut puşcărie, mă feream de fata cu părul până la fund care mă auzise cumva când am spus în glumă despre ea că se machiază ca Blu Cantrel, cu excursiile alea cu prea multă băutură şi băieţi despre care nu ştiai că aveau prietenă în alt liceu, cu zvonurile că o tipă l-a pus pe nu ştiu care s-o violeze pe prietena ei pentru că nu i-a mai dat pantalonii înapoi. Lumea era a noastră, dar părea al naibii de complicată.

Eu eram doar o fricoasă cu ruj prea roz şi buricul pe afară indiferent de vreme care încerca să fie prietenoasă fără să-şi ia bătaie. La 16 ani îmi imaginam prosteşte că-s mai deşteaptă sau mai altfel decât lumea în care mă învârteam dar glossul cu luciri de diamante, fondul de ten mătăsos, parfumurile, telefoanele, hainele de firmă şi influenţa mă impresionau la fel ca pe ceilalţi. Lucram ocazional la promoţii sau la petreceri pentru copii pentru nimicurile astea care păreau indispensabile şi nu ieşeam fără rimel până la piaţă. Mă flatau băieţii care săreau la bătaie pentru mine, mă mândream când eram respectată de vreun dur.

Aveam colege ca Larisa (Ana Maria Guran) din film. Puternice şi isteţe, profund ataşate de prietenele lor cu care formau mici clanuri invincibile, cu vieţi grele acasă pe care le ascundeau (bătăi, singurătate, sărăcie, părinţi sau bunici bolnavi), cu fluturi uriaşi în stomac când vreun el părea Prinţul trimis să le scoată din nefericire, dispuse să se lupte cu ghearele ca să-şi îndepărteze eventualele rivale, dispuse să fure şi să mintă pentru El, să plece de acasă, să renunţe la şcoală. Printre fustele până la fund şi cizmele elastice de catifea se ţeseau vieţi complicate care păreau tot mai fără ieşire, dar păstrau în acelaşi timp inocenţa oracolelor, a testelor mă iubeşte/nu mă iubeşte, a ghicitului în cafea, a versurilor scrise pe tablă, a fricilor (nu se aprinde complet ţigara-mă înşală) şi sfătoşeniilor (Dacă-ţi place, n-o să doară) copilăreşti.

Trebuie să vezi Lumea e a mea pentru că e despre adolescenţă pe bune. Mie mi-a amintit cum era lumea mea de acum zece ani şi m-a înfiorat ce repede m-am înfăşurat în lumea de om mare. Dacă-l laşi, filmul lui Nicolae Constantin Tănase o să-ţi amintească ce înseamnă să te bucuri, să speri, să iubeşti, să faci dragoste, să plângi, să te cerţi, să te baţi şi să fugi cu foamea  adolescentului complet absorbit de lumea lui.

Iar dacă n-ai avut adolescenţă cu sclipici, şmecherie şi probleme, e o bună ocazie să intri în lumea asta, să te scuturi puţin de tine şi să înţelegi.

Dacă eşti profesor, mergi cu clasa la film şi staţi apoi la un suc şi disecaţi ce-aţi văzut.

Plus că Ana Maria Guran e senzaţională!

larisa

Lumea e a mea/ The World is Mine, în regia lui Nicolae Constantin Tănase, a avut premiera mondială la TIFF 2015, unde a și câștigat Premiul de debut în Zilele Filmului Românesc. Filmul a mai câștigat Mențiunea specială a juriului în competiția East of the West a Festivalului de la Karlovy Vary și Trofeul Anonimul International Independent Film Festival.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s