Vecin cu Palatul Cotroceni

Această prezentare necesită JavaScript.


Constantin Vieru a apărut în dreptul palatului Cotroceni pe la 19:00, după ce Alessandra Stoicescu, îmbrăcată cu o rochie albă, angelică, îi rugase pe plimbăreţii protestatari să elibereze intersecţia şi să se îndrepte spre trotuare. Gâdea, Badea şi alte vedete Intact plecaseră deja, lăsând în urmă oameni obosiţi după ce i-au fugărit să-i pupe, să-i încurajeze, să le dea sfaturi, să le ceară autografe.

Târa un cărucior în care avea saci de rafie pentru adunat peturi, o bere Noroc băută pe jumătate, o pâine şi câţiva cartofi. S-a oprit lângă unul dintre sutele de grupuleţe compacte care mai rămăseseră în jurul Palatului şi privea confuz la senatoarea Cristiana Anghel care se îmbrăţişa, se pupa şi se poza cu doritorii. Era roşu la faţă, avea lacrimi în ochi şi l-am întrebat ce-l aduce pe acolo.
„Strâng peturi”, mi-a răspuns plângăreţ şi a desfăcut un sac să-mi arate ce adunase. „Asta-i munca mea! 60 de bani kilogramul. A fost 75 de bani, acum a scăzut”. Câţiva bătrâni s-au strâns în jurul nostru, curioşi ce are de spus bărbatul ăsta cu păr alb şi tricou jerpelit.

– Sunteţi de la Antena 1? Filmaţi să vadă lumea unde ne-a adus Băsescu! Îmi zice un domn binevoitor şi se uită compătimitor la domnul Vieru
– Nu sunt de la televiziune, sunt de la o revistă
– Scrieţi totuşi, poate îl ajută cineva
– Mă scuzaţi că plâng. Am băut şiiii o bere, recunosccc. M-am emoţionat, da plâng că ăştia au palate şi eu…
– E bine că munceşti! Sare un domn îmbrăcat în tricou şi pantaloni de camuflaj
– Da! Muncesc! Nu fur, nu dau în cap!
– Sunteţi de la Antene?
– Nu, sunt de la o revistă
– Foarte bine! Eu n-am ieşit pentru Varan. Sunt revoluţionar!
– Şi eu am fost la revoluţie, sare domnul Vieru
– Foarte bine că l-au băgat la puşcărie. Să-i bage pe toţi şi pe Ponta, şi pe Băsescu. Noi suntem un grup mare de revoluţionari şi am ieşit pentru libertatea presei. Nu vreau să mă pozaţi sau să-mi daţi numele.

Se scotoceşte prin buzunare şi scoate legitimaţia de la Asociaţia 21 Decembrie.

– Mă scuzaţ! Îmi daţi voie? Se împleticeşte iar Vieru
– Asta e o escroacă! Huo! Ţipă revoluţionarul către senatoarea Anghel
– Mă scuzaţ! Eu am lucrat la Carpaţi. Am pus marmură la ăştia în 78
– Bravo, domne, bravo. Vă las, bună seara!

De 18 ani, Constantin Vieru nu mai are locuinţă. Nevasta i-a murit acum 20 de ani. Pe timpuri a lucrat la canton, la CFR.

– Nu mă credeţi? Am acte! Stau într-o casă bântuită. Vreţi să faceţi un reportaj?
– Cum bântuită?
– Aşa zic copiii de la grădiniţa Carol Davila. Nu mă credeţi? Chiar acolo stau.
– Mergeţi acasă acum?
– Unde să mă duc? lacrimile îi curg arămii ca berea
– Vă conduc până acolo?
– Veniţi? Haideţi! Şi scrieţi vă rog eu unde am ajuns să stau! Să nu vă fie frică. Sunt om bătrân, m-am născut în o mieee nouă suteee, pattruş…nu mai ştiu! 13 mai. Am 55 de ani.

Mergem împreună printre bisericuţele de plimbăreţi care ne privesc lung. Unii îşi întrerup pentru o clipă dezbaterile despre Kovesi, Ponta, Chior sau Udrea şi comentează că domnul Vieru e rezultatul devalizării ţării din 90 încoace. „Bine că munceşte cu peturile alea, săracu!”.

– Ce ziceţi de plimbarea de azi?
– Auzisem că o să fie ceva în stradă la televizorul de la bar. Să vadă lumea cum trăiesc ăştia şi cum trăiesc eu de 18 ani.
– Cum aţi trăit în comunism?
– Greu! Nu mi-a plăcut! Da nici cum sunt acum. Mai rău de atâta nu se poate. Poate dumneavoastră o duceţi mai bine ca mine, aveţi facultate.

Pe Bulevardul Eroilor Sanitari, vizavi de Facultatea de Medicină, lângă o grădiniţă cu tobogan colorat în curte, e o casă mare şi verzuie, copleşită de iederă. Constantin Vieru descuie lanţul cu lacăt şi împinge poarta prăpădită de fier. Oamenii din staţia RATB din dreptul casei ne privesc scârbito-curioşi. Un căţel roşcat şi prietenos ne întâmpină în două labe.

– Ăsta-i Talpă Iute
– De ce i-aţi zis aşa?
– Ştiţi ce repede fuge? Şi astea-s mâţele mele, zice şi zâmbeşte cu ochii la două pisici: Ţiganca şi Blănoasa.

Curtea e plină de scânduri şi cârpe. Are şi două dulapuri de la grădiniţă cu care o să se încălzească la iarnă. Casa de la începutul secolului XX nu mai are sobă, o să le ardă aşa. A mai păţit-o odată cu focul, îmi povesteşte şi fuge în „cameră”—o încăpere întunecoasă cu un pat imens acoperit cu cojoace de lână (aici doarme iarna, vara doarme în curte, la aer)—ca să-mi arate cartea de muncă cu colţurile arse şi să-mi demonstreze că n-a minţit.

– V-am spus? Eu sunt om serios. Vă arăt şi buletinul să vedeţi că nu mint.

Scoate şi buletinul provizoriu pe care apare scris cu tuş negru „fără adresă”. Nu-l deranjează nimeni aici, câţiva vecini mai înstăriţi îi mai aduc mâncare. Dacă îl întrebi de iarnă, plânge.

– Vă e frică? Aţi mai văzut aşa ceva? Mă întreabă jenat şi arată cu mâna spre maldărele de haine, vase aruncate, câlţi şi spre casa cu geamuri sparte

Nu ştie a cui a fost casa în care stă, dar ştie că e monument naţional*. „E a statului. Acum 18 ani nu era nimeni. Nu m-a întrebat nimeni ce caut aici”.

Printre funii cu rufe puse la uscat, cu câinele frecându-mi-se de picioare, în răcoarea şi întunericul iederei, Constantin Vieru îmi strânge mâna în mâinile lui, apoi mi-o sărută ceremonios. Mă conduce în staţie, îşi ia căruţul cu peturi şi-l împinge spre spatele curţii.
– Să spuneţi tuturor cum trăiesc! Îmi mai strigă peste gard.

*Pe 16 iunie 2006 Ministrul Culturii şi Cultelor, Adrian Iorgulescu, a emis un ordin de declasare al imobilului care se afla până atunci pe lista monumentelor istorice a municipiului Bucureşti (cod B-II-m-B-18714)

One thought on “Vecin cu Palatul Cotroceni

  1. Pingback: Ana Maria Ciobanu – „momentul ăla în care știi că n-ai renunțat e plin de endorfine”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s