Tură scurtă la bulgari: Hotnitsa şi Ivanovo

Această prezentare necesită JavaScript.

Acum că am scăpat ieri şi de susţinerea disertaţiei, pot să vă povestesc în voie pe unde vă sugerez să vă plimbaţi. La doi paşi de noi, la vecinii bulgari, se ascund câteva minunăţii numai bune de vizitat într-o duminică în care regreţi că se duce weekendul şi n-ai plecat la mare sau la munte: Cascada de la Hotnitsa şi Mănăstirea în piatră de la Ivanovo.

Date tehnice:

BMW F650

Km: 379 (spre 400, ca ne-am rătăcit la un moment dat); google maps

Consum: 5.5/100 km

Hotnitsa

Am plecat la 9:00 din Bucureşti, i-am zâmbit vameşului bulgar care ne-a spus „Ciao” şi pe la 11:45 ne-am aşezat în pizzeria Tempo din Veliko Târnovo. Mai toţi motocicliştii care fac ture la bulgari laudă acest  restaurant, în special pizza cu castraveţi şi berea Zagorka (1902, din 90 marcă Heineken).

Pentru că nu înţelegeam semnele am făcut scurtă la mâini încercând să-i explicăm unui bulgar că vrem la cascadă. El râdea, se uita la numărul motorului şi o ţinea langa: „Romania? You want cârciuma?”. I-am arătat apa curgând, am uruit şi am gesticulat şi în sfârşit a înţeles: „Aaa! Vodopad!”. I-am mai întrebat pe nişte copii de Vodopad şi am nimerit.

La 12:30 am urcat spre Hotnitsa şi am rămas cu gura căscată pentru că ne-a depăşit orice aşteptări. Credeam că albastrul ăla, pe care l-am mai văzut doar la lacul Ochiul Bei din Munţii Aninei, se datora măiestriei fotografilor. Când colo, era şi mai frumos în realitate. Plin de libelule de toate culorile, cu ciripituri de păsări şi susur de cascade, cu iarbă moale şi deasă, la Hotnitsa mi se pare locul ideal în care să dai gata un teanc de cărţi.

„Ekopăteka” e o super plimbare prin canionul de la Hotnitsa cu podeţe, scări, stânci şi grote numai bune de escaladat. Mi s-a părut chiar mai spectaculos decât la şapte scări, datorită deschiderii şi a lacurilor. Ne-am căţărat până pe platou şi am coborât o dată cu caprele şi cu oile bulgăreşti.

Ivanovo

La 21 de km de Ruse se află satul Ivanovo. Din satul ăsta o luăm la dreapta încă 4 km şi ajungem la sihăstria din Ivanova, un loc tare liniştit (numai bun de calmat psihicul meu labil care se temea de susţinerea disertaţiei), care se află pe lista Unesco. Pe treptele de piatră se grăbesc tot felul de şopărle, printre copacii înalţi mai fuge câte un şoim, totul e verde şi te invită să tragi aer în piept şi să te odihneşti.

Călugării s-au aşezat în canionul râului Roussenski Lom începând cu secolul al XIII-lea şi au stat în chiliile săpate în piatră până prin secolul al XVII-lea. În perioada de vârf a aşezării religioase, se pare că erau aproape 40 de biserici în stâncă şi aproximativ 300 de chilii. Strecurându-te în grotele care încă mai păstrează pictura colorată a vremii, ai un sentiment ciudat de început de lume şi parcă îţi imaginezi muntele fremătând de călugări. Cel mai bine păstrată este pictura murală de la Biserica Maica Domnului- situată la 38 m deasupra drumului de acces.

Pe la 19 am fost înapoi în Bucureşti cu un zâmbet mare pe faţă. Sunt multe locuri speciale, la doi paşi de noi, pe care încă nu le-am vizitat. Profitaţi de orice zi liberă pentru a vedea ceva nou.

Publicitate